schita - 3 etape ale relatiilor moldo-ruse (2001-2007)

Ne aflam in ultima faza a unei etape de doi ani in raporturile noastre cu Rusia. Ea a inceput in august 2005 si va mai dura cateva saptamani, maximum doua-trei luni. Poate fi denumita conventional "reglementarea la pachet". Nu-mi imaginez ca actuala ambiguitate ar putea sa persiste mai mult si sa nu fie transata pana in cel tarziu septembrie-octombrie. Pana atunci vom sti ce urmeaza. Sunt doua mari optiuni:

1. In baza unor intelgeri de principiu dintre Moscova si Chisinau (dar, pe baza unor documente concrete) vor fi reluate negocierile in formatul 5+2 care vor progresa si vor consfinti o noua formula de reglementare transnistreana pe principii avantajoase in primul rand Moscovei, dar care va fi blagoslovita (dar fara tragere de inima si doar la solicitarea expresa a Chisinaului) si de UE si SUA. Nu-mi imaginez ca o asemenea reglementare facuta in actualele conditii sa poata intr-adevar rezolva conflictul si reintegra Moldova intr-un stat viabil, dar daca asupra ei vor cadea de acord Moldova si Rusia, si daca ea nu va contine elemente cu totul scandalizante de genul celor din Memorandumul Kozak, SUA si UE nu vor putea sa se opuna.

2. Planul B. Epuizand toate rezervele de cedari in negocierile cu Rusia, dar fara a-i putea satisface doleantele si obtine sustinerea pentru o solutie rezonabila, conducerea Moldovei va fi nevoita sa accepte realitatea cruda si anume ca este inuitil sa mai persevereze in cautarea unei solutii magice cu Rusia, cu atat mai mult cu cat aceasta deja va incepe sa-si radicalizeze vertiginos retorica odata cu demararea campaniei electorale. Intr-un act de luciditate, Moldova va asuma un orizont de planificare mai lung de 3-4 ani si va incerca sa se pregateasca in interior cat mai bine pentru a putea reveni la problema statutului Transnistriei intr-un context extern mai favorabil in viitor de pe pozitiile mai sigure asigurate de progresele facute in europenizarea tarii.

Cred ca aceasta sunt cele doua mari optiuni rationale pe care le are in fata Chisinaul.
Nu cred ca vom mai putea accepta acum o solutie intermediara - de exemplu sub forma unui nou memorandum care ar stipula principii generale de genul Pactului avansat de Moldova in iunie 2004.
Nu cred nici in posibilitatea unui acord bilateral separat cu Rusia promovat in pofida opozitiei SUA si UE.
Nu cred nici in disponibilitatea Chisinaului de a relua negocierile de dragul negocierilor, fara speranta ca ele ar putea conduce la progrese rapide si palpabile sau sa se inscrie intr-0 strategie calculata de pregatire a terenului in cadrul Planului B.

Anyway, etapa "reglemantarii la pachet" este pe ultima suta de metri. Nu putem fi absolut siguri ce va urma dupa ea, dar am deja face o radiografie a retrospectiva a principalelor sale sub-etape. Dar inainte de asta, nu pot sa nu-mi aduc aminte de o analiza pe care am scris-o in iunie 2006 pentru Info-Prim Neo in care am incercat sa desprind principalele etape prin care au trecut raporturile moldo-ruse din 2001 incoace:

"Relaţiile moldo-ruse pe parcursul ultimilor ani au trecut prin mai multe faze distincte. Din 2001 şi până la apariţia Memorandumului Kozak, în noiembrie 2003, ele au fost caracterizate prin miza aproape totală a Chişinăului pe factorul rusesc ca principala forţă care ar putea asigura o reglementare durabilă a conflictului. Şapte luni după eşecul Memorandumului, din decembrie 2003 şi până în iulie 2004, au fost marcate de încercările conducerii de la Chişinău de a repara relaţiile cu Moscova şi a reintra în graţiile acesteia, dorinţă reflectată şi prin prudenţa limbajului şi acţiunilor RM. După criza şcolilor, din iulie 2004, a urmat un an în care Chişinăul practic a făcut abstracţie de încercările de a menaja Rusia, angajându-se în acţiuni unilaterale vizând implementarea propriei sale viziuni de reglementare a conflictului care nu neapărat ţinea cont de eventualele reacţii ale Moscovei. Legea din 22 iulie 2005 a constituit punctul culminant al acestui curs.

Din august 2005 şi până în prezent, relaţiile moldo-ruse trec printr-o nouă etapă, conducerea Moldovei încercând din nou să angajeze Rusia în câmpul unor acţiuni constructive pe dosarul transnistrean. Însă dacă în 2001-2004, acest lucru se făcea prin oferirea de noi concesii în ce priveşte principiile şi modalităţile de reglementare a conflictului, de această dată Moldova urmăreşte să convingă Rusia prin alte argumente, şi nu cu preţul unor cedări unilaterale de poziţii în reglementarea transnistreană. Paradigma respectivă a fost propusă Moscovei de către Chişinău în cadrul întâlnirii Voronin-Putin de la Kazan din august 2005. Cei doi şefi de stat, se pare, că au convenit, cu acel prilej, asupra necesităţii relansării dialogului şi identificării unor aranjamente de compromis care ar fi acceptabile şi pentru Moldova, şi pentru Rusia. Ca să-i îndulcească pastila, Moldova s-a oferit să întreprindă un şir de acţiuni de natură, în opinia Chişinăului, să reasigure interesele ruseşti.

În acest context, în noiembrie 2005, Zubakov a condus o delegaţie numeroasa de oficiali ruşi la Chişinău, căreia partea moldovenească le-a prezentat o oferta din trei componente ce ţineau de securitate, economie şi probleme socio-umanitare. Astfel, la primul capitol, conducerea Moldovei a propus ca în cazul în care Rusia o va susţine în reglementarea conflictului transnistrean, să instituţionalizeze statutul său de neutralitate permanentă. A doua componentă, cea economică, presupunea că Moldova va recunoaşte integral rezultatele privatizării întreprinderilor din regiunea transnistreană de către firmele ruseşti şi va crea condiţii şi mai favorabile pentru business-ul rusesc pe malul drept al Nistrului. Pe dimensiunea socio-umanitară, se propunea crearea unui climat maximal favorabil studierii şi utilizării limbii ruse, precum şi acordării de noi drepturi şi garanţii vorbitorilor de limbă rusă."

Intai, la 26 august 2005, la summitul CSI de la Kazan, a fost o discutie de principiu: Voronin si Putin au convenit sa inchida capitolul Kozak si sa incerce o noua abordare, adica sa gaseasca o alta formula de numitor comun in care Moldova, in schimbul sustinerii de catre Moscova pentru proiectul reintegrarii, nu ar mai face cedari pe dosarul transnistrean si prezentei militare rusesti, ci din alte domenii - eventual economic, securitate etc.

Pe 22 iulie 2006, la urmatoarea inalnire (cu summitului neformal CSI/curselor de cai), Presedintele Voronin i-a transmis lui Putin un proiect de cateva pagini in care au fost descrise mai desfasurat propunerile moldovenesti.

Pe 8 august 2006, Voronin a plecat la Moscova si discutia deja a avut loc nu la general ci in marja definita de propunerile de principiu prezentate de Voronin in iulie, pe care Putin a reusit sa le studieze. La acea discutie Putin a dat de inteles ca sustine abordarea, fara a intra in detalii, iar Expertii - Zubakov si, respectiv, Tkaciuk/Sova, au primit indicatii si mandat sa intensifice consultarile/negocierile pentru a concretiza principiile si propunerile si a elabora un document reciproc acceptabil. Contactele bilaterale pe tematica transnistreana, si in speta pe marginea pachetului de propuneri elaborat si propus de Chisinau, se intensifica vertiginos.

septembrie-ianuarie - 6 runde de negocieri la Moscova. Intre ele, o noua intalnire cu Putin, pe 29 noiembrie, la Minsk (in marja reuniunii CSI), la care s-a anuntat despre deblocarea exportului de vinuri, iar Putin a dat o apreciere inalta profesionismului expertilor implicati in negocierile privind reglementarea transnistreana.

1-3 martie, Zubakov la Chisinau. Discutie inchisa cu Voronin fara nici un fel de detalii pentru public.

6 aprilie, Ministrul de Externe Andrei Stratan pleaca la Moscova (si dupa toate aparentele transmite personal setul de propuneri ale Chisinaului cu o scrisoare de insotire semnata de Presedintele Voronin si adresata lui Putin).

11 aprilie, celebra intalnire convocata de Voronin in care s-a discutat despre posibilitatea unor alegeri anticipate pana la sf. 2007. Doua interpretari a ce a fost la aceasta intalnire. Una, cea care a dominat si in presa - ca a fost o intalnire de implementare a unei decizii strategice deja luate - de a forta noi alegeri impreuna cu Transnistria. A doua, spre care inclin si eu, ca a fost una cu caracter consultativ in incercarea de a tatona terneul cu partenerii politici din PD, PPCD pt a vedea care ar fi o eventuala reactie fata de scenariul alegerilor anticipate.

22-23 aprilie, vine Nesterushkin (cu el si Mizsei si Kramer), dar cum MAE-ul rus e un actor secundar in povestea cu propunerile de pachet, mult mai importanta este vizita care a avut loc peste exact o luna -

pe 22-23 mai, Iurii Zubakov din nou la Chisinau si din nou o intalnire inchisa cu Presedintele, despre continutul careia nu se stie nimic. Dar se stie ca el nu a adus cu el mult-asteptatul raspuns al Moscovei la propunerile transmise oficial de Chisinau la inceputul lunii aprilie.

31 mai, Voronin pleaca (subit, anuntand cu mai putin de 24 ore inainte) la St. Petersburg (probabil sperand ca ar putea sa se intalneasca si cu Putin) si rosteste celebrul speach la Adunarea parlamentara CSI ("sa nu alegem dintre un bine - integrarea in UE si alt bine - CSI"). Cu cateva zile inainte de aceasta - da interviu pt RIA Novosti, care nu a fost redactat si de aceea reda exact ce a spus presedintele despre modul cum vede viitorul sau politic si din cauza cui nu merge reglementarea - anturajul lui Putin si provocarile occidentale si interne.

10 iunie, o intrevedere rapida cu Putin la summitul informal al CSI de la St. Petersburg. Aproape sigur, atunci Putin i-a si comunicat lui Voronin prima reactie fata de pachetul prezentat de Chisinau. Probabil i-a dat si cateva "teme pe acasa", de exemplu sa concretizeze paramentrii unei propuneri de proiect investitional comun sau sa gandeasca la cateva amendamente rusesti la propunerile moldovenesti. Atunci ei au convenit asupra continuarii discutiei pe 22 iunie la Moscova.