IPAP-ul nu merge bine

Am stat ieri de vorba cu o mai veche cunostinta, un director la NATO, care de ani de zile se ocupa de regiunea noastra si foarte bine stie ce se intampla in Moldova. Dar cat priveste raporturile RM-NATO si mai ales Planul Individual de Actiuni al Parteneriatului, cred ca este printre cei mai buni experti. Deci, cineva, care nu bate campii.

Il cunosc din 2002, intalnindu-l periodic ba la NATO, ba la diverse conferinte. Ultima data am vorbit in noiembrie, la Riga. L-am intrebat atunci, cum Moldova implementeaza IPAP-ul? Mi-a raspuns: Incep sa vina semnale contradictorii. Ati avut un start foarte bun (asta mi-a spus si in noiembrie 2005, cand l-am vizitat la NATO). Ati reusit sa pregatiti un document relativ ambitios (sigur nu ca Georgia, dar nici nu aveti acelasi obiectiv ca ei). In iunie 2005 am primit niste semnale foarte bune de la Presedintele vostru ca intelegeti ce inseamna asumarea si indeplinirea angajamentelor. Acum insa (adica, in noiembrie 2006), la NATO apar tot mai multe semne de intrebare cu privire la:

a) Insusi faptul daca Moldova poate face distinctia dintre angajamente declarative si actiuni (“or, nu este un plan Individual al declaratiilor de Intentii ci chiar unul de Actiuni; si Nu Noi vi le-am impus, ci Voi ne-ati asigurat in repetate randuri ca sunteti interesati, aveti nevoie de ele si capabili sa le realizati”),

b) Existenta unei vointe politice de a realiza IPAP-ul. Ati semnat documentul, dar inca nu ati facut nici un fel de schimbari care ar demonstra ca sunteti hotarati sa-l si realizati. Nici in ce priveste alocarea resurselor necesare (si nu e vorba de sume foarte mari, oricum incomparabil mai mici decat daca ati fi mers pe formula aspirant NATO), nici in ce priveste consolidarea resurselor umane (una e sa scrii documentul cu trei oameni in cruce, alta e sa creezi o echipa interministeriala care ar coordona si asigura implementarea lui) – e nevoie de mai multi oameni care sa se ocupe de el, in primul rand la Externe si Aparare. Dar acum 7 luni, asta erau doar niste prime impresii personale.

Am mai vorbit cu omul ieri. Nici o indoiala - prima evaluare realizata (parca din februarie-martie) a confirmat suspiciunile. Iar tonul cu care imi vorbea el ieri era mult mai hotarat, fara ezitari: “we have very serios doubts about Moldova’s will to implement IPAP. Nothing substantial is going on. Only some superficial steps. One feels no drive, no active effort. This is our strong impression.” (“avem dubii foarte serioase despre vointa Moldovei de a implementa IPAP-ul. Nimic de substanta nu se realizeaza, doar pasi superficiali. Nu simtim un efort activ, pasiune. Asta este impresia noastra ferma”).

Nu se vede determinarea de a implementa IPAP-ul (ca sa nu vorbesc de entuziasm), chiar si in acest cadru “inofensiv”, care nici de cum nu periciliteaza neutralitatea voastra. Or, daca noi vedem ca nu exista determinare chiar la prima etapa a ceea ce poate fi un foarte lung drum, atitudinea noastra este corespunzatoare.

Stim ca e nevoie de mai multi bani. Dar daca vedeam ca va miscati, prietenii vostri ar fi putut si ei mobiliza niste resurse cu care sa va vina in ajutor. Consultari politice (format folosit mai rar decat s-ar fi putut): voi tot ne bombardati cu problema Transnistriei, dar sunt unii membri care nu vor sa auda de nici o forma de implicare a NATO, chiar si la nivel de pozitie politica (cu exceptia conditionarii cu ratificara Tratatului FACE adaptat). Dar daca voi ati performa in IPAP, ati fi mai putin confuji in ceea ce faceti si spuneti, ati fi creat o anumita presiune morala si ati spori sansele unei implicari mai active in solutionarea problemelor voastre.

Si cu o voce si mai apasata – “ce intr-adevar deranjeaza este ca atunci cand va spunem ca ati ramas in urma, din raspunsurile pe care le primim avem impresia ca pentru voi e vorba de o obligatie neplacuta si cautati pretexte pentru a va eschiva de la realizarea ei”. Georgienii, aia ne omoara cu telefoane, scrisori, intrebari. Cum sa facem asta, da ce ne puteti sfatui aici, da aveti un expert pe asta, da unde sa gasim cofinantare pentru cutare actiune, da ce parere aveti daca intai facem asta si abia dupa aceea aceasta etc. La voi liniste…

Ce pot adauga la asta? Doua comentarii:

1) In aprilie 2004, cu colegii de la Ministerul Apararii am prezentat la sediul NATO raportul anual (PARP) despre realizarea de catre Moldova a obiectivelor asumate (auto-asumate) in cadrul PpP. Parca erau 22 obiective, din care 6-7 nu au fost indeplinite integral. La intrebarea unui diplomat, "care este motivul", colegul de la apare a invocat franc “pozitia specifica a Ministerului de Finante”, cu alte cuvinte ca nu ne-au dat bani. Ce a raspuns diplomatul (sedinta era prima dupa primirea celor 7 noi membri, deci erau nu 19 dar 26 reprezentanti NATO, dar cel care intreba era parca britanic) – “De fiecare an, pun aceasta intrebare, si de fiecare data primesc acelasi raspuns. Dar oare nu ati putea voi intai sa va clarificati cu Ministerul de Finante inainte de a va asuma angajamente? Ca voi le vi fixati, nu noi?” Si dupa sedinta, tot de la el, un sfat: “Decat sa va asumati ambitios 22 obiective, iar la sfarsit de an sa faceti doar 16, este mult mai bine sa fiti modesti si realisti si sa va asumati 15, dar sa faceti cu unul mai mult - 16, dar sa le faceti bine. Veti arata mult mai solid si responsabil”.

Morala - Angajamentele conteaza. Te gandesti si cantaresti foarte bine inainte de le asuma, dar odata asumate – le realizezi consecvent. Poate fixezi obiective mai putin ambitioase, dar atunci cand realizezi faci mai mult. Asa e si cu IPAP - ne-am avantat in 2005, am dat semnale ca suntem determinati sa mergem pe un plan destul de ambitios, iar acum … ne dam cu fundul la gard.

2) In decembrie 2006 am participat la o conferinta pe relatia Rusia-Europa de Est. Nemti, polonezi, ucraineni, baltici si rusi. Din partea Rusiei vorbitorul de baza a fost Modest Kolerov, considerat unul din ideologii politicii Kremlinului in spatiul post sovietic. (Despre prezentarea lui brutala, poate scriu cu alta ocazie. A atacat la stanga si la dreapta, a acuzat Vestul de duble standarde, de dorinta de a slabi Rusia, a vorbit despre universalitatea modelului Kosovo etc. S-a legat si de Moldova. A acuzat-o de genocid in 1992, pentru care si Voronin si Snegur trebuie sa fie judecati la Haaga. Si totul intr-un ton extrem de inversunat, agresiv. Dar asemenea prezentari sovine sunt cred chiar foarte bune, caci in fond ar trebui sa elimine orice dubii ale celor nehotarati cu privire la incotro trebuie sa mearga tara).

Dar acum vroiam sa redau un schimb de replici pe care l-am avut cu el in pauza de cafea. L-am intrebat daca nimeni in Rusia nu are o abordare strategica fata de Moldova, caci se creaza impresia ca cineva intentionat incearca sa impinga Chisnaul spre optiunea NATO. Cu tot cu conducerea noastra care e sincer “rezervata” fata de o posibila optiune pro-NATO si spera sa foloseasca neutralitatea pentru a convinge Moscova sa ne ajute pe Transnistria, dar daca Moscova continua tot asa, pana si Presedintele Voronin ar putea sa se intrebe “da, ce ne-a adus neutralitatea asta si poate e cazul sa ne exploram si cealalta optiune – NATO”. Nu se intreaba nimeni in Kremlin ca s-ar putea intampla asa ceva? Raspunsul lui Kolerov a fost dezarmant: “Nu trebuie sa ne speriati cu renuntarea la neutralitatea. Cine va asteapta in NATO, mai ales asa prapaditi cum sunteti voi? Iata citesc ca premierul vostru a si declarat acum cateva zile ca nu aveti bani nici pentru Planul de Actiuni. Asa ca nu fiti ridicoli si nu va autoamagiti. Vreti sa renuntati la neutralitatea, treaba voastra. Sa vedem ce raspuns primiti de la NATO, dar pe noi nu ne speriati cu asta. Si terminati o data sa va targuiti si sa ne tot bagati pe gat neutralitatea voastra in schimbul Transnistriei. Nu dam doi bani pe neutralitatea voastra.”

Morala – in conditiile in care nu am costruit o optiune credibila alternativa neutralitatii, nici Rusia nu da doi bani pe ea. Si asta in conditiile in care in negocierile pe care le purtam cu Rusia, asta e una din mizele majore – Moldova reconfirma stautul de neturalitate, iar in schimb Rusia “ne ajuta” sa rezolvam conflictul. Deci, cu cat mai prost vom sta cu implementarea IPAP, cu atat mai slabe vor fi pozitiile noastre in aceste negocieri. Asta e un considerent tactic.

Strategic - trebuie in sfarsit sa acceptam cu luciditate si intelepciune ca in actualele circumstante, cat nu ne-am zbate, nu putem avea o reglementare viabila. Putem doar pregati terenul si pozitiile pentru a relua acest subiect in viitor, in 4-5 ani, – intr-un context international mai favorabil si cu o Moldova mai puternica. Or, realizarea normala a IPAP-ului este unul acele lucrui care ne face mai puternici si tactic si strategic.