din nou despre filiera Balcanilor de Vest

Partea II. Continuarea din postarea precedenta:

.. daca ar fi sa definesc intr-o singura fraza care este acest cadru extern in care trebuie ancorata strategia pentru urmatorii trei ani, as spune ca cel mai important este sa asiguram o mobilizare maxima a resurselor si eforturilor pentru a pregati cat mai bine Moldova pentru ca sa ne putem prezenta prin 2010/2011 de o maniera credibila si convingatoare cauza in fata UE si sa cerem recunoasterea perspectivei noastre europene si un road map clar in vederea realizarii acesteia...

Asta e miza reala - sa reusim sa schimbam intr-atat situatia pe teren incat sa avem suficiente argumente sa convingem UE sa ne scoata din pachetul de (non-) perspective europene pe care il impartasim cu Ucraina si sa ne acorde tratamentul aplicat statelor din Balcanii de Vest. Pentru aceasta trebuie sa facem asa ca UE sa simta ca aici intr-adevar lucrurile s-au transformat calitativ si ca obiectiv avem motive sa pretindem sa fim transferati intr-o alta categorie de state.

De ce 2010? Fiindca atunci cred ca UE ar putea in mod serios sa reviziteze politica sa fata de tarile din Balcani din anticamera Uniunii (subiectul este aproape inghetat astazi), odata ce va reusi sa solutioneze actualele propleme interne si sa-si revina de la "indigestia" provocata de ultimul val al extinderii. Mai ales daca lucrurile vor incepe sa se miste spre bine in Serbia - pilonul intregii regiuni - prin 2010/2011, UE ar putea sa-si ridice in sfarsit ochii de la propriile probleme la ceea ce se intampla in jurul ei si sa decida acordarea unei foi de parcurs mult mai clare pentru Balcanii de Vest.

Este o ipoteza de lucru. Nimeni nu poate garanta ca anume asa se va intampla sau ca nu se va intampla nimic extraordinar care va schimba toata logica relatiilor UE cu Balcanii. Dar cred ca anume aceasta este o prezumtie realista care poate fi luata ca cel mai probabil curs in care se vor dezvolta evenimentele.

Dar trebuie spus clar: acesta ar putea fi, si probabil va fi, un ultim tren (vagon) pe care l-am putea prinde pe directia UE pentru foarte multi ani de zile. Poate chiar decenii (in speta daca in el va intra, cumva, si Turcia). De fapt, trenul nici nu trece prin gara noastra si, daca stam pe loc si ne ocupam doar de noi, de modernizare si sporirea competivitatii, facand abstractie de context extern si fara sa ne dam seama ca trebuie sa ne miscam in acelasi timp spre aceasta "gara imaginara", riscam sa stam mult si bine in asteptare, sa zicem prin 2013-2015 (sa zicem ca pana atunci devenim si frumusei, rotunjei, pieptanati si parfumati), intr-o gara prin care nu mai trec trenuri pe directia UE.

Caci, de dragul salvarii cauzei europene a Balcanilor si, mai ales, a Turciei, si pentru a se putea apara macar cumva de criticile iminente din diferite zone (opinia pubilca, partide extremiste, eurosceptici, chiar unele guverne si tari ce nu mai doresc extinderea si diluarea UE), Europa ar putea sa declare transant si fara menajamente ca - "pana aici, asta e ultimul val, nu mai intra nimeni", cu alte cuvinte, "nu va temeti, dupa Balcani si Turcia ne oprim si nu ajungem pana in stepele Donului." Vor fi si multe alte hopuri pe parcurs, bunaoara legea referendumului in Franta, pe care de unii singuri nu avem cum sa le trecem, ci doar intr-un proces mai larg, iar Balcanii de Vest, par a fi singura compania la care ne-am putea "alipi".

Acum nu ne putem! Degeaba incercam si doar enervam oamenii. Nu suntem vazuti - si nu suntem - stat balcanic. Mai nimeni nici nu sustine si nu intelege de ce vrem sa devenim balcanici (cand balcancii veritabili nu stiu cum sa fuga de Balcani). Nici macar cei mai devotati si intelegatori prieteni pe care ii avem, cum sunt Tarile Baltice, nu inteleg. Din 27 state membre UE, doar unul - Romania, ne sustine deschis in acest demers.

Dar istoria cunoaste cazuri cand prin reforme si vointa politica concentrata statele pot sa "fuga" din contextul regional si sa redifineasca perceptiile despre apartentna sa geopolitica. Cine mai vorbeste astazi despre Baltici ca state post-sovietice?..

Asa si noi, daca in cativa ani reusim sa schimbam - dar deabinelea si in profunzime - calitatea institutiilor, guvernarii, vietii, clasei politice, insfrastructurii (poate chiar si a mentalitatilor, desi asta dureaza) si vom putea crea o imagine de contrast si cu trecutul nostru de astazi si cu Ucraina (care, atentie!, acum este vazuta de UE ca fiind inaintea Moldovei), vom avea toate sansele si puterea morala sa cerem un alt tratament.

Avem prieteni in interiorul UE dispusi, dornici si capabili sa ne ajute. Dar ei au nevoie de argumente. Noi trebuie sa le oferim. Dar cu ce le oferim noi astazi doar le complicam eforturile sa reziste vocilor care deja indeamna ca Moldovei sa i se indice clar unde ii este locul. In ajunul Consiliului de Cooperare UE-RM, in discutiile interne din cadrul UE, acesti prieteni ai nostri chiar s-au luptat si au insistat ca UE sa adopte o pozitie mai flexibila si intelegatoare, ca mesajul cu care il va trata pe Presedintele Voronin sa fie unul echilibrat, prezentat cu delicatete si sa lase posibilitatea deschisa a unui nou tip de relatie cu UE dupa indeplinirea Planului de Actiuni.

Dar ce a fost la Brussels si Luxembrug - chiar daca in opinia unora din Chisinau pare ca e "prea putin, prea general si nimic concret" - a fost mai mult un avans Moldovei, o posibila ultima sansa. (probabil cei ce-l consilieza pe dl Presedinte in materie de politica externa vor explica semnificatia gestului facut de UE si de Presedintia UE, ca in ajunul unui summit crucial al Uniunii, insusi Ministrul Federal de Externe Steinmeier a venit si a stat in toate sesiunile cu dl Voronin. In mod normal, putea foarte simplu sa fie doar adjunctul sau).

Dar si cei mai buni prieteni ne desconsiliaza sa mai insistam acum pe limbajul cu Balcanii de Vest si Acord de Asociere. In toamna, Ministrul finlandez de externe, in numele Presedintiaei UE i-a transmis omologului sau de la Chsinau un mesaj cat se poate de clar - "concentrati-va pe Planul de Aciuni, nu e timpul sa vorbiti despre Acord de Asociere". Nu s-a inteles. In ianuarie, la Brussels, cand a inceput din nou cu "Acord de Asociere", Ministrul Stratan a isterizat-o pe Comisarul Waldner - "Minister! Stop it! Stop it! I don't want to here it any more. How many times we told you, WE ARE NOT TALKING ABOUT ASSOCIATION, we are talking about Action Plan". Si iata iarasi, pe 18 iunie, la intalirea cu Javier Solana, Presedintele Voronin din nou i-a spus ca Moldova vrea "statut de asociere". Si uitandu-se la Ministrul Stratan, l-a intrebat: "asa e, Andrei?".

Nu-i asa, dle Presedinte. Asa, faceti mai rau. Si cat nu ar vrea sa ne ajute unii europeni, nu vor putea face mai mult, pana nu demonstram clar vointa politica si performante reale si consistente in reforme. Pana nu vom fi convingatori ca facem reformele asa de parca noi avem nevoie de ele si de parca intr-adevar am facut o optiune pro-europeana bazata pe valori, nu pe calcule conjuncturale.

Demonstrarea acestui lucru in fapte si trebuie sa fie punctul principal de referinta al cadrului extern in care vom implementa Planul National de Dezvoltare (caci dela el am pornit discutia).