In ajunul intalnirii de la Condrita a Presedintelui Voronin cu ambasadorii

De luni dimineata in cercurile diplomatice locale circula informatia ca dupa revenirea de la Moscova Presedintele Voronin neaparat va convoca ambasadorii pentru a le povesti la direct ce a discutat cu Presedintele Putin.

Dupa o mica amanare, invitatia a fost transmisa astazi dimineata - domnul Presedinte invita ambasadorii la resedinta sa de la Condrita. Nu doar pe cei ai UE, dar inteleg ca toti ambasadorii din spatiul OSCE. O asemenea invitatie colectiva la Condrita - destinatia spra care maine la 10.20 se porneste cortegiul - este, din cate stiu, o premiera in istoria diplomatica a Moldovei. Si, in cazul in care dl Voronin va fi la fel de convingator si deschis cum a fost saptamana trecuta cu interlocutorii europeni la Luxemburg si Brussels, discutia ar putea contribui la eliminarea unor bruiaje de comunicare acumulate cu diplomatii locali si o mai mare incredere in asigurarile Chisinaului ca nu va accepta o solutie bilaterala cu Rusia, ci doar una (si doar una buna) in formatul 5+2.

Intalnirea de maine ar putea fi inceputul unei practici bune care si-a demonstrat eficienta in multe din noile state membre UE unde presedintele, premierul si, mai ales, ministrul de externe in mod regulat si neformal obisnuiau sa aiba pranzuri regulate cu ambasadorii UE si reuseau sa stabileasca niste raporturi de incredere foarte apropiate cu acestia.

Noi nu avem aceasta practica. Nu-i de mirare, ca multi ambasadori europeni nu intotdeauna cred ceea ce aud din surse oficiale si sunt predispusi (nevoti) sa faca propriile intrepretari si deductii (asa cum o fac si analistii). Sus-pusii se supara. Dar degeaga, caci tot acesti ambasadori nu o data au citit minciuni si abureli crase in aceleasi surse oficioase (cateodata chiar de la evenimente la care ei au participat).

Nu-i incredere in ce spune si face conducerea Moldovei. Asta este realitatea, chiar daca, cum spun cei de sus, ea se bazeaza pe o perceptie gresita (in relatii internationale perceptiile foarte usor se transforma in realitati). Presedintele Voronin nu trebuie sa se ascunda de la aceasta problema si sa se prefaca ca ea nu exista. Iar cei obligati sa-l informeze despre lumea din jur, trebuie sa-si faca cinstit datoria si sa nu-i cante diferambe. Altfel ii fac rau si lui si Moldovei.

Problema neincrederii in politica externa a Moldovei are multe origini si cauze. Nu e cazul acum sa ma extind, decat sa spun ca cea mare din ele este ca Moldova nu a reusit sa stabileasca o istorie de credit curata (iar istoria cu Memorandumul Kozak ne-a patat atata incat mai avem mult sa ne spalam imaginea si, cat de neplacut nu ar fi, chiar trebuie sa explicam lucruri care pentru conducere par evidente, inclusiv ca nu suntem minciunosi sau prosti). Restul doar agraveaza aceasta problama de fond - incoerenta politicii, confuzia mesajelor, incompetenta multor ambasadori, rivalitatea adusa la paranoie dintre presedintie si Externe, absenta de facto (de ieri si de jure) a unui consilier de politica externa al Presedintelui, sfidarea unor reguli de baza de comunicare si protocol - sunt doar cateva exemple insiruite la intamplare.

Deci problema exista. Ea trebuie recunoscuta si reparata. Intrevederea de maine de la Condrita ar putea fi un pas in aceasta directie.

Dar ar putea fi invers...

Totul depinde de cat de sincer si deschis va fi Presedinte si daca nu va incerca folosirea acestui format pentru o actiune de PR (intern si extern)... asa cum a facut cand a convocat ambasadorii in ajunul proiectatei semnari a Memorandumului Kozak pe 20 noiembrie 2003.

Cum spunea un european, Steinmeier si Solana chiar au crezut ce le-a spus Voronin pe 18/19 iunie. Aveau anumite dubii, dar dupa discutia cu Voronin s-au calmat. In capul lor este pur si simplu de neconceput ca dupa asemenea asigurari, cineva ar putea sa faca ceva separat cu Moscova contrar celor ce a promis. Sunt oameni seriosi si ii trateaza pe cei cu care vorbesc ca pe niste lideri responsabili. Cum altfel?

Dar daca dupa asemenea discutii Moldova o i-a haisa si vine cu o surpriza, cum ar fi, de exemplu o solicitare fata de Occident sa sustina, adica sa legitmizeze, un compromis prost pe care l-a convenit in discutii confidentiale cu Zubakov si Putin (tet-a-tet-ul de la Moscova se pare ca a durat 2 ore), atunci s-a zis cu perspectiva europeana a Moldovei. Si cu increderea fata de Moldova (si nu doar fata de conducerea ei). Si nu ar fi deplasat sa spunem ca unele tari europene ar putea fi chiar foarte multumite de o asemenea evolutie in urma careia incomoda intrebare cu care tot ii bat la cap si balticii, si romanii, si polonezii, si ungurii "trebuie sa facem ceva cu Moldova" va primi un raspuns simplu si natural - "Moldova si-a ales singura locul. Intrebarea e inchisa".

Deci, alegerea ne apartine. (fostul diplomat din mine a sters prima varianta - "Alegerea va apartine, domnule Presedinte").

PS Saptamana trecuta, la Brussels Presedintele s-a intalnit si cu Secretarul General NATO Jaap de Hoop Scheffer. O discutie buna, din cate inteleg. Scheffer ne-a multumit si pentru pozitia principiala la conferinta FACE de la Viena si pentru ca ne-am alaturat, dupa ezitari, la declaratia finanala a NATO despre Moldova. Probabil, dl Voronin a dat aceleasi asigurari ca nu va semna nimic separat cu Rusia si ca formatul 5+2 e Biblia noastra. Si, probabil, dl Scheffer l-a crezut asa cum l-au crezut si Solana cu Steinmeier. Doar ca poate nu la toate 100%.

Caci a avut cu el si o alta intalnire, la Chisinau, pe 5 noiembrie 2003, cand Scheffer era Presedinte-in-exerctiu al OSCE. L-a intrebat atunci de un acord separat pe care Moldova l-ar fi negociat cu Rusia. Presedintele, privindu-l in ochi, l-a asigurat ca nu este informat corect si ca noi nu negociem nimic cu Rusia in secret si ca este, in genere, de neconceput ca Chisinaul s-ar intelege cu Moscova pe la spatele Occidentului (cam asta a fost si mesajul lui la intalnirea cu Scheffer de la Eindhoven din septembrie 2003). In timpul acesta Scheffer a primit un biletel de la un membru al delegatiei sale in care scria in engleza "El nu spune adevarul" (in original suna mai dur). Scheffer s-a intors la el si i-a dat de inteles cu ochii "eu stiu". Asa a fost in 2003. Si o buna bucata de vreme, dupa ce a venit la NATO, Scheffer nici nu vroia sa auda de Moldova. I-a trecut. Dar a luat ceva timp. Acum are mai multa incredre. Dar de se mai intampla o data o asemenea "scapare", vor fi multi care vor fi tentati sa puna cruce pe noi cu tot cu ambatul nostru european.

De se supara cineva si-mi spune ca-s Toma necredinciosul, sorry, dar stiti vorba cu suflat in iaurt. Numai ca daca as putea fi sigur ca-i iaurt, nu suflam.