discutii in marja conferintei de la Praga

Trimit copia unui mesaj transmis unui prieten care ma intrebasera despre impresiile de la Praga si daca este adevarat ca Bush a pomenit Moldova.

...
Cat priveste intrebarea daca Bush la Praga s-a referit la Moldova, in mod cert va spun ca in discursul sau de 30 min sigur nu ne-a pomenit (de aceasta data absenta noastra nu a fost atat de evidenta ca la Riga, cand a numit in contexte diferite fiecare tara din regiune - toate din Balcani, toti noii membri, inclusiv Balticii, Ucraina+Georgia, Rusia, Belarus, pe toti in afara de R.Moldova). Sunt aproape sigur ca declaratia care i se atribuie cu noul format al operatiunii in Moldova a fost facuta de Paula de Sutter. Speachul lui Bush poate fi accesat la:
http://www.whitehouse.gov/news/releases/2007/06/print/20070605-8.html

Un fost inalt diplomat american din administratia Clinton, responsabil de Europa de Est si extindrea NATO, acum in Europa, dar bine conectat la ultimile miscari de la Washington:

- Referitor la pericolul ca SUA ar putea fi tentata sa renunte la conditionarea ratificarii Tratatului adaptat CFE cu retragerea completa din Moldova, in conditiile in care se inchid bazele rusesti in Georgia si unii europeni sustin ca angajamentele de la Istanbul au fost indeplinite in proportie de 99%. Tinand cont de accentuarea confruntarii dintre Occident si Rusia, pentru Washington ar fi si mai greu sa renunte la aceasta conditionare. Administratia nu ar putea explica aceasta cedare Senatului, care nu va ratifica Tratatul. Anume Rusia a venit cu propunerea adaptarii Tratatului si la Istanbul. Clinton s-a inteles ca SUA sustin Tratatul doar cu conditia asumarii neconditionate de catre Moscova a angajamentului de a se retrage complet din Moldova si Georgia.

- Extinderea NATO. La Washington se profileaza tot mai pronuntat un nou curent de gandire. Pana recent opinia dominanta era ca la urmatorul summit de la Bucuresti din 2008 trebuie sa fie invitate cele trei state din Balcani – Croatia, Macedonia si Albania. Astfel s-ar fi incheiat simbolic pe o nota majora mandatul lui Bush. Insa capata tot mai multa forta un alt curent – strategic, care propune ca la urmatorul summit sa fie invitata doar Croatia (pentru a o rasplati pentru ritmul accelerat al reformelor) sau chiar nimeni, astfel incat sa lase decizia completarii valului de extindere pentru summitul din 2010-2011. Atunci restul tarilor candidate din Balcani (poate chiar incluzand Serbia) sa fie cuplate cu Georgia (teoretic si Azerbaijan si Ucraina, in cazul in care SUA ar dubla eforturile vizand pregatirea si remorcarea in NATO a acestor 2 tari). Astfel, s-ar completa ultimul val de extindere, dupa care va fi o lunga pauza in procesul de extindere (vizita lui Bush la Tirana si nu in Croatia are loc anume pentru a indulci pastila). Paralela este cu summitul de la Madrid din 1997, cand deliberat au fost amante Bulgaria si Romania, pentru a lasa timp tarilor Baltice sa recupereze. Astazi, aceaste propuneri ar putea parea nerealiste, dar tot asa pareau si discutiile din 1992-1993 despre perspectivele NATO pentru Baltici. Balticii au avut insa sansa finalizarii retragerii trupelor rusesti, ceea ce le-a usurat drumul.

- Georgia-NATO. Situatia din Georgia devine mai promitatoare. In interiorul NATO pe parcursul ultimului an a fost de facto abandonata conditionarea avansarii Georgiei spre NATO cu solutionarea celor 2 conflicte. Intr-adevar, astazi intrarea in NATO cu Abhazia si Osetia de Sud nerezolvate pare greu de imaginat. Dar deliberat nu se conditioneaza, caci astfel ar da Rusiei un drept de veto. Situatia din Osetia incepe sa se imbunatateasca. Conflictul pare mai rezolvabil, mai ales ca populatia din regiune incepe sa constientizeze ca Georgia care avanseaza spre Occident si in care reformele incep sa produca rezultate, ar putea oferi mai multe oportunitati decat Rusia, care acum inca cativa ani in urma parea ca singura optiune spre o viata mai buna. Cu Abhazia este intr-adevar mai complicat (in ultimile zile rusii ar fi semnalat Washingtonului ca ar fi dispusi sa-si modereze pozitia vizavi de Kosovo si sa nu impuna veto in CS ONU, in schimbul acordului SUA de a inchide ochii pe o politica mai dura a Rusiei in Abhazia. Oferta este tentanta pentru unii la Washington si mai ales pentru unii europeni, horifiati de perspectiva veto-ului rusesc si fortarii de catre SUA a independentei. Insa, Administratia ar trebui sa refuze acest deal.

- Tentatia lui Voronin de a rezolva conflictul acum, chiar daca este evident ca Rusia nu e gata sa ofere o solutie rezonabila. Sigur, daca Moscova ar accepta si sustine o solutie asa cum ea se prezinta in propunerile din pachet – ar fi excelent si Occidentul nu ar avea nimic impotriva. Dar probabilitatea ca acest lucru se va intampla pare infima.

- Moldova trebuie sa adopte o perspectiva pe termen mai lung, sa se concentreze pe pregatirea reglementarii in viitor in conditii externe mai favorabile si atunci cand ea va fi mai putermica, si sa nu caute solutii rapide. To play it long, rather than to play it short. Timpul ar putea fi in favoarea Moldovei, mai ales daca el va fi folosit pentru a consolida Moldova si a o face mai atractiva pentru propriei cetateni, Europa si, in definitiv, Transnistria.

- Summitul de la Samara unul de cotitura. Rusia, a apasat prea tare, fortand solidarizarea europenilor. Ne putem astepta la o confrutare mai directa cu Rusia, dat fiind ca faptul ca occidentul se maturizeaza din iluziile cu privire la Rusia si realizeaza ca acum nu o mai poate angaja intr-o relatie de parteneriat si cooperare, deci trebui de contain. Pe de alta parte, Rusia testeaza occidentul si incearca sa forteze transarea unor noi linii de demarcare, sa puncteze mai clar care este zona sa de influenta. Riscurile pentru Moldova sunt mari.

- Occidentul e distras si slabit pentru a se lupta activ pentru Moldova. In cel mai bun caz si doar daca Moldova coopereaza activ si constientizeaza mizele, Occidentul ar putea ajuta sa prevena alunecarea Moldovei sub sefera de influenta a Rusiei si mentinerea ei in actuala situatie, de un fel de zona gri. Dar daca tendintele actuale continua, inclusiv cu reapropierea trans-atlantica dupa victoria lui Sarkozi si ulterior dupa alegerile americane – peste vreo doi ani, Vestul ar putea sa sprijine mult mai activ Moldova. Sarcina este ca Moldova sa mai ramana pe linia de plutire pana atunci si sa nu faca greseala acum si sa consimta din oricare considerente la reintrarea in zona de influenta ruseasca. Daca accepta acest lucru – si un deal prost, iar unul bun nu are de unde sa apara, cu Rusia, asta ne-ar impinge cel mai repede in directia asta – atunci va ajunge de partea cealalta a liniei de unde ii va fi mult mai greu sa revina.

Un inalt functionar NATO:
- In NATO se crede ca Voronin este dispus sa accepte un nou Kozak 2. Asta este perceptia. Iar perceptiile sunt aproape realitati in lumea de astazi, indiferent care este situatia reala la Chisinau. Lumea nu a uitat de 2003 si, de aceea, tinde sa se astepte la ce e mai rau. Moldova trebuie sa ia in calcul acest fundal negativ de asteptare si sa elaboreze o politica de comunicare clara si credibila, fara ambiguitati si confuzii.