BBC.RO.
Alexandru Canţîr l-a întrebat pe analistul politic Andrei Popov, expert în probleme diplomatice, cât de firesc este ca un diplomat european acreditat la Chişinău să formuleze pentru România asemenea recomandări. Ascultaţi interviul cu Andrei Popov
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/07/070713_moldova_popov_mizsei.shtml
Friday, July 13, 2007
Thursday, July 12, 2007
Ce cred la Brussels despre Planul de Actiuni
Partea 2
Ca in majoritatea evenimentelor similare, pentru mine valoarea principala consta nu atat in prezentarile si discutiile, chiar daca destul de neformale, din timpul sesiunilor de lucru, ci in special in posibilitatea de a discuta "pe sleau" in pauzele dinre ele sau in timpul prinzurilor/cinelor de lucru. Iata cateva din teze dintr-o discutie pe care am avut-o cu un european care, in virtuatea functiei si cunostintelor despre Moldova in context regional, chiar merita ascultat si auzit. Omul stie ce spune:
- Care-s perspectivele ca UE sa accepte in viitorul apropiat doleanta Chisinaului pentru un nou document in locul Planului de Actiuni? Pentru Comisie este preferabil ca Moldova in loc sa-si iroseasca resursele limitate si timpul pe negocierea unui nou document-cadru cu si mai multe ambitii, sa se concentreze pe implementarea PA. Si Comisia nu are (extra) resurse (si chef) sa se angajeze intr-un exercitiu steril de negocieri, in conditiile in care este limpede ca oricare va fi un eventual nou document cu Moldova in el vor fi reflectate cam aceleasi activitati din PA nerealizate pana in prezent.
- Din start Planul negociat de Moldova a fost prea ambitios. Moldova a incercat sa nu ramana in urma Ucrainei, neglijand ca nu are aceleasi capacitati de implementare. Chisinaul a cerut de la UE, ca o chestiune de principiu, ca PA sau sa fie la acelasi nivel cu cel ucrainean. Drept urmare, “Moldova s-a ales cu o palarie mult prea mare pentru capul sau”. Pentu Brussels era de la bun inceput evident Planul contine un set de masuri care fizic nu pot fi realizate in trei ani, dar Moldova a avut o prestatie mai dezamagitoare decat ar fi putut. Nu e rau ca fixezi obiective inalte. Asta te poate mobiliza si daca demonstrezi commitment, dar nu reusesti toate 120% fixate, ci 80% acest lucru se intelege. E altceva cand singuri insisti sa fixezi stacheta la 150% pentru ca la doi ani abia sa ajungi la 50%.
- Acum toata atentia trebuie sa fie pe implementare, pe low-key actions, not lofty declarations.
- Abordarea Moldovei este “spuneti-ne ce trebuie sa facem si va promitem ca o sa facem totul cum spuneti, numai dati-ne o perspectiva europeana”. Trebuie schimbata atitudinea: Moldova trebuie sa se lamureasca cu prioritatile si capacitatile sale si sa demonstreze ca intelege ca face reforme nu pentru UE, ci pentru propriul sau binele. Deci, trebuie sa fie pro-activa si realista, iar UE ar putea ghida si face recomandari. UE a acumulat o experienta foarte valoroasa in gestionarea unor astfel de relatii in anii de negocieri de aderare cu noile state membre. Aceasta expertiza si oamenii exista si pot fi de folos Moldovei, ajuta la evitarea unor greseli chiar si la nivel metodologic si spori mult eficienta. Dar primul pas trebuie sa fie facut de Moldova.
- Planul de Actiuni va fi extins - “rolled over” (se pare ca este deja un termen consacrat, in orice caz l-am mai intanit si la alti interlocutori). De altfel, cel mai probabil acelasi lucru se va intampla cu Ucraina. Insa Ucraina avanseaza pe negocierea unui “acord consolidat” care va inlocui APC. Nimeni nu neaga dreptul Moldovei la un asemenea acord. Doar ca intai e nevoie de demonstrat vointa politica clara si progrese pe PA si Moldova sa nu se fixeze pe denumirea documentului – este contraproductiv sa ceara acum Asociere.
- Perceptia este ca Ucraina a avansat mai mult cu reformele. Plus in cazul Ucrainei, UE are si niste considerente strategice (e o tara prea importanta) care fac ca Brusselsul sa fie uneori mai flexibil si indulgent.
- E posibila decuplarea Moldovei de Ucraina si obtinerea unei perspective mai clare, sa zicem in cazul in care reusim sa depasim Ucraina la capitolul reforme, buna guvernare etc? Pe termen scurt si mediu este greu, aproape imposibil. Orice nu s-ar spune, UE gandeste in categorii de precedente si vor fi multi care imediat vor invoca acest argument – daca ii dam Moldovei perspectiva clara, maine va bate Kievul la usa si ne va forta sa-i dam si lui? Insa, sigur, in cazul in care contrastul este EVIDENT si PALPABIL in avatajul Moldovei, UE ii va fi greu sa nu diferentieze tratamentul. In prezent, tot mai mult accent se pune pe incurajarea progreselor prin oferirea de recompense sporite tarilor care avanseaza si retragerea recompensilor de la cei care stagneaza. Cu toate acestea, pentru a depasi rezistenta UE la precedente, Moldova trebuie sa fie nu cu un cap, ci cu doua-trei in fata Ucrainei.
- Comparatia Ucraina-Moldova la capitolul democratie functionala. In mod paradoxal, cu toata degringolata institutionala si haosul din Ucraina, ea avanseaza mai bine spre incetatenirea unor reguli de joc democratic. Politicienii si electoratul se obisnuiesc cu competitia si confruntari de interese nu doar in plan politic, dar in media, in business. Aparenta stabilitate din Moldova si absenta unei competitii reale (inclusiv gratie concentrarii puterii politice si economice intr-o singura zona) nu permite practicarea democratiei in viata de zi cu zi si dezvoltarea unor deprinderi de comportament democratic.
- Totusi, UE a sporit considerabil implicarea sa in Moldova, inclusiv prin dublarea asistentei. Ca tara mica, Moldova poate fi transformata mult mai repede si eficient decat Ucraina. Nimeni nu abandoneaza Moldova.
- Moldova are si alte avantaje pe care nu le are Ucraina. Fara a supralicita, dar argumentul latinitatii este unul deloc neglijabil. Moldova e singura tara europeana vorbitoare a unei limbi latine in afara UE. Istoria si cultura comuna cu Romania nu pot sa nu conteze in avansarea perceptiei despre Moldova ca tara europeana, cu vocatie de membru. Fata de Georgia, Armenia, dar chiar si Ucraina unii ar putea avea dubii cu privire la europenitatea lor, in cazul Moldovei lucrurile sunt lamurite.
- Atentie la Paris. Desi acum Franta nu este un avocat al perspectivei europene pt Moldova, ba chiar dimpotriva se impotriveste si este foarte atenta sa nu cumva sa se schimbe ceva in limbajul UE fata de Moldova (care ar putea fi interpretabil ca aluzie la acordarea perspectivei), va veni momentul cand Franta va sustine Moldova francofona, poate chiar va fi o sustinere hotaritoare. Nu neglijati francofonia si factorul limbii franceze (sfatul nu vine de la un francofon). Pentru Romania si Bulgaria a fost important. (totusi, sa nu uitam ca in 2000-2001 anume Franta a rezistat cel mai mult la includerea noastra in Pactul de Stabilitate).
- Romania. Lumea nu prea intelege ce se intampla cu relatia dintre Chisinau si Bucuresti. Este evident, ca politica Bucurestiului si in special a Presedintelui Basescu nu e deloc helpful. Basescu foloseste subiectul pentru a obtine puncte in jocul politic intern. Dar la Chisinau asta pica prost si alimenteaza noi suspiciuni. UE nu prea are parghii de control asupra Bucurestiului. Ele erau mult mai puternice pana la aderare, dar nu au fost utilizate in acest scop. Atunci asta nu parea o problema importanta. Dar oricine crede ca UE ar sustine ideea Romaniei Mari sau ca UE ar fi binecuvantat tacit asa-zisa linie revizionista a Bucurestiului fata de Moldova - greseste.
- Dar cand lucrurile vor intra in albia normala si va fi o relatie corecta, Chisinaul se va putea convinge cat de important este sa aiba un asemenea sustinator ca Romania in interiorul UE.
- Vorbind de Romania, voci importante in interiorul Uniunii consdera ca UE a gresit primind Romania in 2007, in conditiile in care ea nu a fost suficeint de pregtita (la fel ca si Bulgaria). Dupa aderare, au erupt toate problemele tinute pana atunci sub presh, iar UE nu mai poate influenta atat de mult (mai ales ca din punct de vedere politic nu e prea comod sa activezi tot felul de clauze sau sa apostrofezi la fiecare pas un stat-membru). Multi isi aduc aminte acum de greseala pe care a facut-o UE admitand in 1981, "prematur", Grecia in UE, la fel din considerente mai mult politice pe fundalul multor domenii nereformate. A fost nevoie de un intreg deceniu ca Grecia sa se puna pe picioare din interiorul UE, in timp ce daca era in proces de aderare acest lucru ar fi luat doar 2-3 ani. La fel s-ar putea intampla cu Romania.
Presedintia portugheza a UE nu lasa loc de iluzii
La 8-9 iulie, am paticipat la Lisabona la o masa rotunda referitor la politica europeana de vecinatate organizata de presedintiile portugheza si germana cu sustinerea fundatiei Bertelsmann. Este deja un format consacrat care e organizat pentru a treia oara - dupa Helsinki si Berlin in 2006. Chiar in ajun sau la inceputul noii presedintii. 2/3 diplomati, restul - experti. Principalul scop declarat tine de asigurarea continuitatii intre presedintiile care se succed in materie de politica de vecinatate, scop in care cei invitati trec in revista ce s-a facut si in baza acestor "lessons learned" fac un schimb de idei cu privire la ce poate fi facut mai bine in urmatoarele 6 luni in materie de Politica de Vecinatate.
De aceasta data au participat circa 40 persoane - directorii politici din ministerele de externe ale celor 3 presedintii (Germania, Portugalia, Slovenia), cativa directori de spatii din alte ministere de externele (Paris, Londra), citiva directori de la Comisia Europeana, reprezentanti ai Consiliului. Au fost si vreo 15 experti (2 rusi, Moldova, Georgia, belarusul, 2 romani, polonez, dar si experti din Maroc, Egipt si Tunis).
Intalnirea precedenta din decembrie de la Berlin a fost dedicata exclusiv dimensiunii estice. Acum, portughezii au tinut sa asigure un echilibru - 2 sesiuni pe dimensiunea estica (din care doar una propriu zis pe ENP, iar cealalta pe politica energetica si relatia cu Rusia) si 2 - pe dimensiunea sudica. Astazi este evident, in interiorul UE inca din 2006 a existat o intelegere tacita - nemtii se focalizeaza in primul rand pe politica estica (plus politica energetica si Rusia), iar portughezii sunt lasati sa se concentreze mai mult pe Sud. Noua presedintie deja a si organizat un summit UE-Brazilia si mai are inca 2 initiative majore - summitul UE-Africa si o conferinta intermediteraineana.
Fiind la Lisabona intelegi mai bine de unde vine aceasta preocupare deosebita fata de sud si semi-indiferenta (frizand ignoranta; dar si evlavia nedisimulata fata de Moscova). Dincolo de legaturile istorice si intrepatrundirile culturale, banala geografie - de la Brussels zbori 3 ore, de la Chisinau aproape 5, iar din Maroc - 1 ora.
Ieri, presedintia Portugheza si-a anuntat prioritatile in Parlamentul european - paragrafe intregi despre sud si nici un cuvant despre est (in special p. 4). Sigur nu ne convine, dar asta-i realitatea, si in spirit european trebuie sa o tratam ca atare, cu intelegere. Mai grav decat indiferenta este insa atunci cand se apuca sa-si dea cu parerea si sa promoveze decizii pe spatii pe care nu le cunosc si nici macar nu-i asculta pe cei din regiune. Un alt lucru evident - Portugalia va fi mult mai preocupata sa nu agraveze relatiile cu Rusia, ci dimpotriva, sa evite punctele divergente si sa acomodeze Moscova. Premierul portughez chiar la prima conferinta de presa de lansare a presedintiei s-a si evidentiat contrazicandu-se destul de apasat cu o ziarista din Lituania pe acest subiect spunand ca o asemenea relatie strategica pentru UE nu trebuie sa fie ostateca a unor complexe istorice si ca Rusia trebuie tratata cu respect si nu sa fie presata...
Astazi, deja la Chisinau, am avut impreuna cu cativa experti locali o intanire cu Ministerul de Externe al Luxemburgului Asselborn. Aceeasi impresie - cum vine vorba de Rusia, imediat apel la respect si intelepciune, ratiuni strategice, iar cand sugerezi sa se bazeze mai mult pe expertiza balticilor si central europenilor atunci cand decid politici pe regiunea noastra, primesti ca raspuns aluzii transparente ca unii din noii membrii sunt excesiv de radicali fata de Rusia si nu pot scapa de fobiile sale istorice. Si in acelasi timp, atunci cand unii din acesti vest-europeni (dealtfel bineintentionati si corecti, cum mi s-a parut si Asselborn) incep sa comenteze situatia din Moldova folosind matricea lor de gandire, se ajunge la paralele ridicole. Bunaoara, vorbeam astazi despre asa-zisa televiziune publica si ca, de fapt, este un canal de propaganda politica care joaca intr-o singura poarta. Ministrul Asselborn reactioneaza cu "intelegere": "da, da, stiu cum este. Este ca si cum a fost TF1 in timpul presedintelui Mitterand"...
Cam aceleasi note le-am simtit si la diplomatii portughezi (apropo, pentru prima data inca 2002, cand am lucrat cu ei cand detineau Presedintia la OSCE). Multa consideratie pentru Moscova, chiar compasiune pentru timpurile grele prin care a trecut in anii '90, multa-multa preocupare pentru potentialul migrationist al Magrebului si faptul ca China depaseste Europa in investitiile in Africa si, in acelasi timp, ochi mari cand spui ca in Transnistria nici nu miroase a conflict etnic sau ca Moscova a impus un embargou la importuri de vinuri moldovenesti si georgiene...
De aceasta data au participat circa 40 persoane - directorii politici din ministerele de externe ale celor 3 presedintii (Germania, Portugalia, Slovenia), cativa directori de spatii din alte ministere de externele (Paris, Londra), citiva directori de la Comisia Europeana, reprezentanti ai Consiliului. Au fost si vreo 15 experti (2 rusi, Moldova, Georgia, belarusul, 2 romani, polonez, dar si experti din Maroc, Egipt si Tunis).
Intalnirea precedenta din decembrie de la Berlin a fost dedicata exclusiv dimensiunii estice. Acum, portughezii au tinut sa asigure un echilibru - 2 sesiuni pe dimensiunea estica (din care doar una propriu zis pe ENP, iar cealalta pe politica energetica si relatia cu Rusia) si 2 - pe dimensiunea sudica. Astazi este evident, in interiorul UE inca din 2006 a existat o intelegere tacita - nemtii se focalizeaza in primul rand pe politica estica (plus politica energetica si Rusia), iar portughezii sunt lasati sa se concentreze mai mult pe Sud. Noua presedintie deja a si organizat un summit UE-Brazilia si mai are inca 2 initiative majore - summitul UE-Africa si o conferinta intermediteraineana.
Fiind la Lisabona intelegi mai bine de unde vine aceasta preocupare deosebita fata de sud si semi-indiferenta (frizand ignoranta; dar si evlavia nedisimulata fata de Moscova). Dincolo de legaturile istorice si intrepatrundirile culturale, banala geografie - de la Brussels zbori 3 ore, de la Chisinau aproape 5, iar din Maroc - 1 ora.
Ieri, presedintia Portugheza si-a anuntat prioritatile in Parlamentul european - paragrafe intregi despre sud si nici un cuvant despre est (in special p. 4). Sigur nu ne convine, dar asta-i realitatea, si in spirit european trebuie sa o tratam ca atare, cu intelegere. Mai grav decat indiferenta este insa atunci cand se apuca sa-si dea cu parerea si sa promoveze decizii pe spatii pe care nu le cunosc si nici macar nu-i asculta pe cei din regiune. Un alt lucru evident - Portugalia va fi mult mai preocupata sa nu agraveze relatiile cu Rusia, ci dimpotriva, sa evite punctele divergente si sa acomodeze Moscova. Premierul portughez chiar la prima conferinta de presa de lansare a presedintiei s-a si evidentiat contrazicandu-se destul de apasat cu o ziarista din Lituania pe acest subiect spunand ca o asemenea relatie strategica pentru UE nu trebuie sa fie ostateca a unor complexe istorice si ca Rusia trebuie tratata cu respect si nu sa fie presata...
Astazi, deja la Chisinau, am avut impreuna cu cativa experti locali o intanire cu Ministerul de Externe al Luxemburgului Asselborn. Aceeasi impresie - cum vine vorba de Rusia, imediat apel la respect si intelepciune, ratiuni strategice, iar cand sugerezi sa se bazeze mai mult pe expertiza balticilor si central europenilor atunci cand decid politici pe regiunea noastra, primesti ca raspuns aluzii transparente ca unii din noii membrii sunt excesiv de radicali fata de Rusia si nu pot scapa de fobiile sale istorice. Si in acelasi timp, atunci cand unii din acesti vest-europeni (dealtfel bineintentionati si corecti, cum mi s-a parut si Asselborn) incep sa comenteze situatia din Moldova folosind matricea lor de gandire, se ajunge la paralele ridicole. Bunaoara, vorbeam astazi despre asa-zisa televiziune publica si ca, de fapt, este un canal de propaganda politica care joaca intr-o singura poarta. Ministrul Asselborn reactioneaza cu "intelegere": "da, da, stiu cum este. Este ca si cum a fost TF1 in timpul presedintelui Mitterand"...
Cam aceleasi note le-am simtit si la diplomatii portughezi (apropo, pentru prima data inca 2002, cand am lucrat cu ei cand detineau Presedintia la OSCE). Multa consideratie pentru Moscova, chiar compasiune pentru timpurile grele prin care a trecut in anii '90, multa-multa preocupare pentru potentialul migrationist al Magrebului si faptul ca China depaseste Europa in investitiile in Africa si, in acelasi timp, ochi mari cand spui ca in Transnistria nici nu miroase a conflict etnic sau ca Moscova a impus un embargou la importuri de vinuri moldovenesti si georgiene...
Wednesday, July 11, 2007
Totusi este o senzatie ciudata cand treci la imbarcare in aeroport, dupa ce faci confirmarea biletului electronic si nici macar nu esti rugat sa arati pasaportul...
Avionul meu spre Frankfurt se retine cu 20 minute si am intrat sa dau un semn de viata, caci nu am mai scris de aproape o saptamana. Sunt citeva subiecte despre care vroiam sa scriu (si cred ca o sa scriu), dar amanam pana voi avea mai mult timp si acces stabil la internet. Nu sunt sigur ca asa trebuie, caci blogul e blog si nu ziar, dar am inceput sa simt ca de cand cateva postari au fost preluate in presa nu pot scapa de dorinta de a scrie mai chibzuit si cantarit.
E inca o experienta noua, nu am stabilit o formula si o "politica editoriala" pentru acest blog, dar cert este ca nu as vrea sa fie un loc pentru articole "muncite" (de ce nu as scrie direct pentru publiciare?), ci mai degraba o formula de impartasire operativa a unor ganduri, informatii si perceptii la cald.
- Presedintele sarb Boris Tadic e un politician de anvergura (desi cunoscatorii spun ca mai are mult pana la Dzindjic)
- Belgradul moderat (Tadic) incearca sa convinga UE sa ofere un pachet de compensatii pentru acceptarea independentei Kosovo. Nationalistii (Kostiunica) si ultranationalistii sunt orbiti de istorie si pasiuni si sunt gata sa riste viitorul european pentru o batalie a priori pierduta, dar care ii face sa arate bine si patrioti adevarati.
- UE incepe sa constientizeze mizele destabilizarii Serbiei, dar nu e gata sa incalce procedurile
- Soros
- Rusia - contrar aparentelor, ar putea fi in pragul unei crize economice
- ..
Avionul meu spre Frankfurt se retine cu 20 minute si am intrat sa dau un semn de viata, caci nu am mai scris de aproape o saptamana. Sunt citeva subiecte despre care vroiam sa scriu (si cred ca o sa scriu), dar amanam pana voi avea mai mult timp si acces stabil la internet. Nu sunt sigur ca asa trebuie, caci blogul e blog si nu ziar, dar am inceput sa simt ca de cand cateva postari au fost preluate in presa nu pot scapa de dorinta de a scrie mai chibzuit si cantarit.
E inca o experienta noua, nu am stabilit o formula si o "politica editoriala" pentru acest blog, dar cert este ca nu as vrea sa fie un loc pentru articole "muncite" (de ce nu as scrie direct pentru publiciare?), ci mai degraba o formula de impartasire operativa a unor ganduri, informatii si perceptii la cald.
- Presedintele sarb Boris Tadic e un politician de anvergura (desi cunoscatorii spun ca mai are mult pana la Dzindjic)
- Belgradul moderat (Tadic) incearca sa convinga UE sa ofere un pachet de compensatii pentru acceptarea independentei Kosovo. Nationalistii (Kostiunica) si ultranationalistii sunt orbiti de istorie si pasiuni si sunt gata sa riste viitorul european pentru o batalie a priori pierduta, dar care ii face sa arate bine si patrioti adevarati.
- UE incepe sa constientizeze mizele destabilizarii Serbiei, dar nu e gata sa incalce procedurile
- Soros
- Rusia - contrar aparentelor, ar putea fi in pragul unei crize economice
- ..
Thursday, July 5, 2007
... noua luni pana la Summitul NATO de la Bucuresti
Partea 2.
Dincolo de decredibilizarea noastra ca partener serios si responsabil si semnalele gresite pe care le trimite in Est (ca nu avem real alte optiuni decat Rusia), impotmolirea IPAP-ului mai are si o alta valenenta care se pare ca ne scapa. Si anume, importanta IPAP-ului din perspectiva Summit-ului NATO de la Bucuresti din aprilie 2008.
Am impresia ca noi inca nu am constientizat anvergura acestui eveniment si inca nu realizam care este potentialul impact pozitiv pe care reuniunea celor 26 de sefi de state si de guvern in imediata vecinatate a Republicii Moldova le-ar putea avea asupra intereselor noastre. Cand realizam, sa nu fie prea tarziu sa mai facem ceva.
In aprilie 2008, in premiera absoluta - care nu se va repeta probabil inca foarte multi ani -, t0ti liderii lumii occidentale se vor reuni in capitala unei tari vecine cu R.Moldova. Venind pentru 2 zile la Bucuresti, ei vor avea o deschidere cu totul aparte pentru a se gandi la problemele de securitate a Moldovei. Doar acest fapt creaza un context geografic foarte favorabil pentru Moldova.
In afara de aceasta, totul merge spre transformarea acestui summit intr-unul al extinderii, la care inevitabil NATO, dupa ce invita Croatia (aproape sigur), Macedonia si Albania (foarte probabil), va trebui sa se gandeasca mai serios la ce se face in alte spatii, dincolo de Prut si Marea Neagra. Aceasta ofera un context conceptual favorabil pentru ca Moldova, intr-o forma sau alta sa intre pe agenda discutiilor. Georgia realizeaza acest lucru si a intrat intr-un sprint adevarat intensificand si mai mult eforturile energice pentru avansarea de la un dialog intensificat la obtinerea Membership Action Plan.
Daca nu ne schimbam atitudinea fata de IPAP si ne prezentam catre summit-ul de la Bucuresti in acelasi hal, vom da cu piciorul unei sanse sa facem ca liderii NATO sa discute serios despre Moldova. Sa fie clar - nu vorbesc despre neutralitate si asumarea obiectivului de integare (e un alt subiect). Vorbesc de implementarea seioasa a unui plan asumat constient care este unul "inofensiv" si nu ne cere sa renuntam la neutralitate.
Mai este inca un aspect. Poztia tarii gazda. Romania, in aceasta calitate de gazda a Summit-ului, va putea avea o voce deloc neglijabila in structurarea agendei acestei Reuniuni. Un efort comun si coordonat cu Moldova ar putea insemna multe.
...
Dincolo de decredibilizarea noastra ca partener serios si responsabil si semnalele gresite pe care le trimite in Est (ca nu avem real alte optiuni decat Rusia), impotmolirea IPAP-ului mai are si o alta valenenta care se pare ca ne scapa. Si anume, importanta IPAP-ului din perspectiva Summit-ului NATO de la Bucuresti din aprilie 2008.
Am impresia ca noi inca nu am constientizat anvergura acestui eveniment si inca nu realizam care este potentialul impact pozitiv pe care reuniunea celor 26 de sefi de state si de guvern in imediata vecinatate a Republicii Moldova le-ar putea avea asupra intereselor noastre. Cand realizam, sa nu fie prea tarziu sa mai facem ceva.
In aprilie 2008, in premiera absoluta - care nu se va repeta probabil inca foarte multi ani -, t0ti liderii lumii occidentale se vor reuni in capitala unei tari vecine cu R.Moldova. Venind pentru 2 zile la Bucuresti, ei vor avea o deschidere cu totul aparte pentru a se gandi la problemele de securitate a Moldovei. Doar acest fapt creaza un context geografic foarte favorabil pentru Moldova.
In afara de aceasta, totul merge spre transformarea acestui summit intr-unul al extinderii, la care inevitabil NATO, dupa ce invita Croatia (aproape sigur), Macedonia si Albania (foarte probabil), va trebui sa se gandeasca mai serios la ce se face in alte spatii, dincolo de Prut si Marea Neagra. Aceasta ofera un context conceptual favorabil pentru ca Moldova, intr-o forma sau alta sa intre pe agenda discutiilor. Georgia realizeaza acest lucru si a intrat intr-un sprint adevarat intensificand si mai mult eforturile energice pentru avansarea de la un dialog intensificat la obtinerea Membership Action Plan.
Daca nu ne schimbam atitudinea fata de IPAP si ne prezentam catre summit-ul de la Bucuresti in acelasi hal, vom da cu piciorul unei sanse sa facem ca liderii NATO sa discute serios despre Moldova. Sa fie clar - nu vorbesc despre neutralitate si asumarea obiectivului de integare (e un alt subiect). Vorbesc de implementarea seioasa a unui plan asumat constient care este unul "inofensiv" si nu ne cere sa renuntam la neutralitate.
Mai este inca un aspect. Poztia tarii gazda. Romania, in aceasta calitate de gazda a Summit-ului, va putea avea o voce deloc neglijabila in structurarea agendei acestei Reuniuni. Un efort comun si coordonat cu Moldova ar putea insemna multe.
...
Wednesday, July 4, 2007
Un an de la semnarea IPAP...
Ministrul de Externe Andrei Stratan participa la Brussels la o sedinta a consiliului de cooperare a parteneriatului euro-atlantic in format 26+1 in cadrul careia vor fi evaluate rezultatele implementarii Planului Individaul de Actiuni al Partneriatul (IPAP). Planul a fost aprobat exact un an in urma, pe 6 iulie 2006, reprezentand un moment de revigorare a relatiilor noastre cu NATO. Cotitura de fapt s-a produs in iunie 2005 cand in ajunul votului din Parlament privind apelurile si declaratia pe Transnsitria, Presedintele Voronin s-a intalnit la NATO cu Secretarul General Scheffer si anuntat intentia Moldovei de a elabora un Plan Individual.
Decizia respectiva a fost desigur una pozitiva si binevenita, dar adoptarea ei a venit cu o intarziere de cel putin 2 ani. Acesti doi ani de framantari, ezitari si semnale contradictorii pe care le-am trait din interior ca sef al Directiei Securitate Internatioala a MAE, pledand impreuna cu colegii din MAE si din Directie pentru o cat mai grabnica lansare a IPAP-ului. Acest nou cadru superio de colaborare dintre Alianta si tarile partnere a fost anuntat la Summitul de la Praga in 2002. Dupa interesul initial manifestat de conducerea tarii, chiar la inceputul negocierilor cu Rusia pe marginea a ceea ce urma sa devina cunoscut ca Memorandumul Kozak, in mai 2003, Presedintele a impus un adevarat embargou la acest subiect: nici un fel de discutii despre IPAP, fara aprobarea expresa a tezelor de catre Presedintie. Motivul era evident, sa nu iritam Rusia si sa nu-i dam argumente sa nu creada ca nu am fi prieteni, altminteri nu ne ajuta sa solutionam conflictul.
Intre timp alte tari bine-mersi, nu si-au facut asemenea griji, dar pur si simplu au acceptat ofertele si au reusit sa semneze planurile individuale cu mult ianinte noastra. Si nu doar Georgia, care, cu privirea fixata pe obiectivul NATO, imediat a acceptat ideea si la sfarsitul lui 2004 deja avea semnat un document ambitions, sau partenerul noastra din GUAM - Azerbaijan. Dar chiar si Armenia (2005) si Kazahstan - cu vreo jumatate de an inaintea noastra, prin ianuarie-februarie 2006. Scriu asta nu pentru a musamaliza importanta deciziei noastre, ci doar pentru a pune lucrurile in context, caci imi aduc aminte ca la vremea respectiva decizia Moldovei de a elabora acest Plan a fost prezentata de oficialitati si presa drept una aproape revolutionara.
De acea, cand totusi am declarat in iunie 2005 de la cel mai inalt nivel ca "ne intereseaza", parea ca suntem in pragul unei noi pagini in politica noastra externa, cand nu ne vom mai uita la fiecare pas peste umar gandinu-ne cum sa nu suparam Rusia si cum pana si cele mai inocente decizii vor fi intereptate la Moscova si Tiraspol (in cazul IPAP-ului un considerent major tinea si de reactia aripei ortodoxe din cadrul PCRM). In iulie 2005 am contribuit la o analiza publicata de Institutul East-West cu un titlu si subtitlu graitor:"Upgrading Relations with NATO - A Chance for a Real Reform of the Moldovan Armed Forces" si "Sansele IPAP-ului", pe care-l terminam cu urmatoarea fraza - "Cu toate acestea, IPAP-ul ar putea doar complementa si nicidecum substitui eforturile sustinute pe care trebui sa le depuna Moldova in lunile ce vor urma pentru a decide nivelul exact al angajamentelor si profunzimea pana la care ea este pregatita sa lase NATO sa o asiste".
Decizia respectiva a fost desigur una pozitiva si binevenita, dar adoptarea ei a venit cu o intarziere de cel putin 2 ani. Acesti doi ani de framantari, ezitari si semnale contradictorii pe care le-am trait din interior ca sef al Directiei Securitate Internatioala a MAE, pledand impreuna cu colegii din MAE si din Directie pentru o cat mai grabnica lansare a IPAP-ului. Acest nou cadru superio de colaborare dintre Alianta si tarile partnere a fost anuntat la Summitul de la Praga in 2002. Dupa interesul initial manifestat de conducerea tarii, chiar la inceputul negocierilor cu Rusia pe marginea a ceea ce urma sa devina cunoscut ca Memorandumul Kozak, in mai 2003, Presedintele a impus un adevarat embargou la acest subiect: nici un fel de discutii despre IPAP, fara aprobarea expresa a tezelor de catre Presedintie. Motivul era evident, sa nu iritam Rusia si sa nu-i dam argumente sa nu creada ca nu am fi prieteni, altminteri nu ne ajuta sa solutionam conflictul.
Intre timp alte tari bine-mersi, nu si-au facut asemenea griji, dar pur si simplu au acceptat ofertele si au reusit sa semneze planurile individuale cu mult ianinte noastra. Si nu doar Georgia, care, cu privirea fixata pe obiectivul NATO, imediat a acceptat ideea si la sfarsitul lui 2004 deja avea semnat un document ambitions, sau partenerul noastra din GUAM - Azerbaijan. Dar chiar si Armenia (2005) si Kazahstan - cu vreo jumatate de an inaintea noastra, prin ianuarie-februarie 2006. Scriu asta nu pentru a musamaliza importanta deciziei noastre, ci doar pentru a pune lucrurile in context, caci imi aduc aminte ca la vremea respectiva decizia Moldovei de a elabora acest Plan a fost prezentata de oficialitati si presa drept una aproape revolutionara.
De acea, cand totusi am declarat in iunie 2005 de la cel mai inalt nivel ca "ne intereseaza", parea ca suntem in pragul unei noi pagini in politica noastra externa, cand nu ne vom mai uita la fiecare pas peste umar gandinu-ne cum sa nu suparam Rusia si cum pana si cele mai inocente decizii vor fi intereptate la Moscova si Tiraspol (in cazul IPAP-ului un considerent major tinea si de reactia aripei ortodoxe din cadrul PCRM). In iulie 2005 am contribuit la o analiza publicata de Institutul East-West cu un titlu si subtitlu graitor:"Upgrading Relations with NATO - A Chance for a Real Reform of the Moldovan Armed Forces" si "Sansele IPAP-ului", pe care-l terminam cu urmatoarea fraza - "Cu toate acestea, IPAP-ul ar putea doar complementa si nicidecum substitui eforturile sustinute pe care trebui sa le depuna Moldova in lunile ce vor urma pentru a decide nivelul exact al angajamentelor si profunzimea pana la care ea este pregatita sa lase NATO sa o asiste".
- [...] Moldova’s overdue decision to develop an Individual Partnership Action Plan (IPAP) with NATO, announced during President Vladimir Voronin’s meeting with NATO Secretary General Jaap de Hoop Scheffer on June 7, raises hopes that most of the above-listed hurdles could be removed. The IPAP offers an efficient mechanism that would prioritise and organise all aspects of NATOMoldova co-operation (including in defence and military issues), facilitate coordination of the international assistance towards these goals, contribute to setting cost-effective strategy for the reform of the Moldovan armed forces, improving defence budgeting procedures and better coordination of inter-ministerial efforts. However IPAP can only capitalise on, but not substitute for, sustained efforts by Moldova that over the coming months would have to decide the exact level of its commitments and the depth at which it is prepared to let NATO assist itself.
In anul ce a urmat, expertii, in primul rand cei de la Ministerele de Externe si Apararii, au reusit cu sustinerea celor de la NATO si in baza unui mandat politic de la Presedintele Voronin, sa elaboreze un document bun. Despre ce s-a intamplat pe urma am scirs deja in postrea din 14 iunie - "IPAP-ul nu Merge". --
-- Dupa un avant ambitios si asigurari date ca intelegem ce inseamna angajamentele de reforme pe care ni le-am asumat, au inceput sa vina din nou semnbale confuze, care au facut ca astazi sa se creada despre noi la NATO ca nu suntem seriosi, ca nu stim ce vrem, ca nu putem face elementar distinctia dintre intentii de reforma si reforme si, ce-i mai grav, ca nu avem vointa politica sa implementam IPAP-ul, care se creaza impresia a devenit pentru Chisinaul oficial aproape o povara, care doar incurca in dialogul fructuos cu Rusia pentru rezolvarea conflictului. Comitetele de lucru specializate pe diverse aspecte ale reformei practic nu se intrunesc, personalul responsabil de implementarea prevederilor IPAP-ului in directiile specialiate ala MAEIE si MAP nu a fost suplimentat, iar la Misiunea noastra de la Brussels nu a fost trimis pana acum un reprezentant militar (o nimica toata s-ar parea, dar e un semnal cat se poate de clar pentru NATO a cat de serios ne pasa de acest plan).
Continui in postarea urmatoarea.
Tuesday, July 3, 2007
George Soros despre o posibila solutie pe Transnistria
Marti seara cei circa 600 participanti la universitatea de vara a Consilului Europei (foto de familie) au avut o intalnire cu George Soros care a vorbit despre viziunea sa asupra lumii. Una din tezele principale a fost critica fata de politica administratiei Bush, care sub acoperirea luptei impotriva terorismului pericliteaza principiile societatii deschise in ceea ce candva era un model al democratiei si prin interventia in Irak a condus la catalizarea pierderii influentei SUA in lume. "America a dus lumea intr-o directie gresita. Europa nu a avut forta sa se opuna. Europa are nevoie de un centru de analza care sa contribuie la elaborarea unei viziuni strategice pentru politica externa a UE". Pentru aceasta Soros sustine un nou proiect - Consiliul European pentru Relatii Externe - ECFR. (unde acum este si Nicu Popescu).
Dupa prezentare, participantii au pus cateva intrebari. Eu l-am intrebat despre Moldova si conflictul transnistrean si, in esenta, daca crede (asa cum crede conducerea R.Moldova) ca in actualul context international Moldova ar putea realiza la o solutie de compromis care pe de o parte ar fi acceptabila pentru Moscova, dar, pe de alta, ar asigura reintegrarea Moldovei intr-un stat viabil si functional capabil sa avanseze in directia integrarii europene.
Iata raspunsul lui George Soros:
Nu pretind sa fiu absolut perfect informat despre subiect. L-am vazut pe dl Barbarosie in lista vorbitorilor. El este omul pe care de obicei il ascult pentru a ma informa mai bine despre evolutiile din Moldova.
Din impresiile pe care le am, va pot spune ca, de fapt, propunerile curente sunt propuneri destul de decente care ar putea oferi un modus vivendi care, spre deosebire de planurile precedente, nu sufera de concesii excesive pentru regimul transnistrean.
Sunt destul de preocupat cu multe din politicile promovate de Rusia, dar, de fapt, in acest caz particular, eu cred ca ele (propunerile) arata ca o posibila solutie pozitiva. Bineinteles, raman deschis sa fiu convins ca nu este asa, dar aceasta este impresia pe care o am la momentul de fata.
(George Soros: I don't claim to be absolutely well informed about the subject. I saw Mr. Barbarosie is on the list (of speakers). He is the man I am usually listening to get better informed about developments in Moldova.
From my impressions I can tell you that actually current proposals are quite decent proposals that could provide a modus vivendi that doesn't suffer from excessive concessions to the Transnistrian regime that previous offers did.
I'm quite concerned with many Russian policies, but actually in this particular case, I think that it looks like a possible positive solution. I remain, of course, open to be persuaded otherwise, but that is the impression that I currently have).
PS Nu pot baga mana in foc, dar impresia mea ferma este ca aceasta apreciere a fost facuta in conditiile in care dl Soros nu s-a mai documentat despre subiectul negocierilor de prin noiembrie-decembrie 2006 (cred ca voi putea verifica foarte curand acest lucru). La acea vreme pachetul, intr-adevar, arata ca un document bun si o baza solida pentru o solutie rezonabila in deplina concordanta cu prevederile Legii din 22 iulie 2005. Nimic din acele propune nu sugerea ca ar putea avea loc alegeri anticipate intr-un parlament comun pana la democratizarea Transnistriei si retragerea trupelor ruse. De atunci lucrurile s-au schimbat. Oare cat de mult?
Dupa prezentare, participantii au pus cateva intrebari. Eu l-am intrebat despre Moldova si conflictul transnistrean si, in esenta, daca crede (asa cum crede conducerea R.Moldova) ca in actualul context international Moldova ar putea realiza la o solutie de compromis care pe de o parte ar fi acceptabila pentru Moscova, dar, pe de alta, ar asigura reintegrarea Moldovei intr-un stat viabil si functional capabil sa avanseze in directia integrarii europene.
Iata raspunsul lui George Soros:
Nu pretind sa fiu absolut perfect informat despre subiect. L-am vazut pe dl Barbarosie in lista vorbitorilor. El este omul pe care de obicei il ascult pentru a ma informa mai bine despre evolutiile din Moldova.
Din impresiile pe care le am, va pot spune ca, de fapt, propunerile curente sunt propuneri destul de decente care ar putea oferi un modus vivendi care, spre deosebire de planurile precedente, nu sufera de concesii excesive pentru regimul transnistrean.
Sunt destul de preocupat cu multe din politicile promovate de Rusia, dar, de fapt, in acest caz particular, eu cred ca ele (propunerile) arata ca o posibila solutie pozitiva. Bineinteles, raman deschis sa fiu convins ca nu este asa, dar aceasta este impresia pe care o am la momentul de fata.
(George Soros: I don't claim to be absolutely well informed about the subject. I saw Mr. Barbarosie is on the list (of speakers). He is the man I am usually listening to get better informed about developments in Moldova.
From my impressions I can tell you that actually current proposals are quite decent proposals that could provide a modus vivendi that doesn't suffer from excessive concessions to the Transnistrian regime that previous offers did.
I'm quite concerned with many Russian policies, but actually in this particular case, I think that it looks like a possible positive solution. I remain, of course, open to be persuaded otherwise, but that is the impression that I currently have).
PS Nu pot baga mana in foc, dar impresia mea ferma este ca aceasta apreciere a fost facuta in conditiile in care dl Soros nu s-a mai documentat despre subiectul negocierilor de prin noiembrie-decembrie 2006 (cred ca voi putea verifica foarte curand acest lucru). La acea vreme pachetul, intr-adevar, arata ca un document bun si o baza solida pentru o solutie rezonabila in deplina concordanta cu prevederile Legii din 22 iulie 2005. Nimic din acele propune nu sugerea ca ar putea avea loc alegeri anticipate intr-un parlament comun pana la democratizarea Transnistriei si retragerea trupelor ruse. De atunci lucrurile s-au schimbat. Oare cat de mult?
Monday, July 2, 2007
Intalnirea Voronin-ambasadorii. Partea 2: Pe cine putem conta si de unde vine mesajul de dezbinare?
Continuarea postarii precedente:
1. Deci, cum spuneam, prima intrebare care apare dupa lectura pasajelor din prezentarea Presedintelui Voronin in fata ambasadorilor este - "care sunt acele forte in care Chisinaul oficial acum poate avea incredere si pe sustinerea carora poate conta in solutionarea conflictului, dupa ce "criza" a demonstrat, vorba dlui Voronin, ca restul partidelor parlamentare nu doresc reunificarea si nu se gandesc la altceva decat la propriile interese egoiste inguste si executarea comenzilor din exterior si din Tiraspol?"
Caci, nu-i asa, asta este esenta mesajului cu care s-a prezentat dl Presedinte in fata diplomatilor: numai noi, Puterea si Partidul Comunistilor, ne gandim la interesele tarii si la solutionarea conflictului, iar restul doar imita acest interes, iar acum au si demonstrat fara drept de apel ca ei nu vor reintegrarea. (Comentariul a fost transmis la postul "public" de televiziune si la ora de varf, fara umbra de drept la replica celor acuzati de inalta tradare, dar acest aspect merita analizat cu alta ocazie).
Daca nu fortele politice altelele decat PCRM, daca nu analistii politici si expertii locali si externi la adresa carora au fost facute aluzii transparente ca ar fi motivati de alte interese, decat cele nationale (va adeti aminte - "dezinformari deliberate care pun sub semnul intrebare obiectivitatea celor semnatari), daca nu partenerii nostri occidentali care nu ne prea ajuta in "polemica dificila cu Rusia" (de Romania, in genere, tac), nu dau perspectiva europeana, taraganeaza cu ajutorul financiar si, din cand in cand, mai fac provocari care zadarnicesc progresele in negocierile cu Moscova, atunci cine?
Nu cumva dl Voronin crede ca acum cel mai sincer aliat pe care se poate baza in eforutile de rezolvare a conflictului este anume Rusia? Ea bunaoara a inceput "sa vada in Moldova un partener economic serios", sa planifice niste investitii majore in sectoare cheie, ne-a redeschis piata pentru fructe, legume si carne si a hotarat sa ridice "restrictiile" la importul de vinuri.
Pana acum, principala problema a fost ca functionarii si consilierii din jurul lui Putin il tineau in ceata si il induceau in eroare cu privire la cum stau lucrurile. Dar acum, dl Voronin a reusit sa strapunga aceasta blocada informationala in jurul lui Putin si "i-a deschis ochii". Putin, evident, a fost "socat" si "revoltat" si imediat a dat indicatiile de rigoare sa fie inlaturate toate obstacolele in fata propasirii relatiilor moldo-ruse. Nu asa se poate citi mesajul dlui Voronin? Destainuirile candide si necenzurate (din greseala) facute recent pentru Ria Novosti ar putea oferi niste utile chei de interpretare.
Nu cumva Moscova a fost principalul destinatar al mesajului dui Presedinte? (citit in rusa, fapt care si el ar putea fi discutat separat, desi recunosc ar putea exista si argumente "pro"). Dupa ce a ajuns la Chisinau dupa intalnire, reactia unui participant european la eveniment (de altfel unul din cei mai indulgenti la adresa dlui Voronin) a si remarcat - "We are more confused, but confused at a higher leve" ("acum suntem si mai confuzi, dar confuzi la un nivel mai inalt"). Poate fiindca mesajul s-a construit intr-un registru destinat nu europenilor, ci altcuiva?
2. Alta intrebare: "De ce a fost nevoie de acest mesaj de dezbinare si de alienare a tuturor potentialilor parteneri interni prezentat chiar in toiul negocierilor cu Rusia"?
In mod normal, ar trebui sa fie evident ca astfel nu faci alteceva decat sa-ti slabesti pozitiile la aceste negocieri si sa te faci si mai vulnerabil in fata presiunilor Moscovei, permitandu-i sa joace pe disensiunile pe care tot tu le provoci si amplifici.
Dimpotriva, in mod normal, anume acum Presedintele Voronin ar trebui sa fie ca niciodata interesat sa construiasca un front comun cu cat mai multe forte politice si sa proiecteze in exterior, in special in Est, dar si in Vest, un semnal de coeziune interna. Importanta acestui demers este cu atat mai mare cu cat orice eventuala solutie de reglementare va necesita compromisuri, si explicatii si promovare in interiorul tarii si aici ultimul lucru de care ar avea nevoie Puterea ar fi sa monopolizeze ideea reglementarii si sa impinga metodic restul actorilor interni de cealalta parte a baricadei.
Acum vorbesc de pozitiile incercarii de a descifra rational acest comportament din perspectiva logicii Guvernarii asa cum o inteleg eu, cu toate ca pentru mine o analiza rationala ar fi trebuit de mult sa conduca la o decizie strategica:
- constientizarea imposibilitatii realizarii unei solutii rezonabile in actualul context intern si extern,
- debarasarea de iluzii ca Rusia ar putea sa fie facuta sa renunte benevol la intresele sale in folosirea Transnistriei ca parghie pentru tinerea Moldovei in sfera sa de influenta si
- concentrarea pe accelerarea reformelor si castigarea credibilitatii in fata Uniunii Europene pentru a maximiza sansele obtinerii, la orizontul anului 2010-2011, a unei perspective europene clare pentru o Moldova mult mai democratica si europeana (si, in esenta, pentru ajunge din urma si a nu pierde poate ultimul tren cu care mai putem ajunge ca stat independent in UE)
- pentru a reveni atucni, deja de pe pozitiile unei tari mult mai puternice si atractive (pentru propria populatia, Europa si malul stang). Si intr-un context extern mai favorabil (nu-i garantat, dar as paria totusi ca va fi mai putin prost pentru reglementare decat astazi si, deci, pretul pe care va trebui sa-l platim va fi substantial mai mic).
Este clar ca conducerea R.M. este de alta parere. Dar chiar daca as accepta logica ei (Lui) ca acum este o sansa istorica pentru reglementare, tot nu pot intelege de ce are nevoie de aceasta politica de dezbinare daca scopul principal pe care il urmaresti este sa obtii o solutie cat mai apropiata intereslor Moldovei?
Chiar si in cele mai fericite circustante (si nu-i de loc cazul) reglementarea conflictului va presupune si niste cedari si costuri (acum ele ar fi fatale pentru un viitor european si democratic) si, deci, inevitabil va crea ispita pentru orice opozitie sa critice unele elemente ale reglementarii, sa spuna ca s-a cedat prea mult si ca ei ar fi facut mai bine. Asa se intampla in rezolvarea tuturor conflictelor (in statele democratice). Asa se intampla chiar si in negocierile de aderare la UE, cand opozitia peste tot acuza guvernarea ca a negociat prost, ca nu a obtinut tot ce se putea etc. De aceea, actorii rationali, in paralel cu astfel de negocieri in exterior se ocupa in paralel si de constructia bazei interne pentru a reduce la minim opozitia atunci cand va veni solutia si a o putea transforma intr-una nationala acceptata de majoritatea societatii si clasei politice.
De ce presedintele Voronin a hotarat sa faca exact invers?
Ori este vorba de o incapacitate endemica de a construi aliante (si, in genere, de a gandi in termeni de parteneriat, compromis, impartirea puterii) si atunci anul 2005 ar fi doar un epizod, o exceptie (controversata si deloc concludenta) care doar demonstreaza regula?
Ori este vorba de predispozitia (temperamentala?) a presedintelui si celor pe sfatul carora se bazeaza catre confruntare ale carei reguli le stapanesc mult mai bine decat arta dialogului si compromisului?
Ori poate Voronin chiar crede sincer ca peste tot sunt dusmani si tradatori si doar el este acela care poate reunifica tara, in timp ce toti altii ar vinde-o cu prima ocazie si atunci, nu-i ramane altceva, decat sa sa spuna lucruilor pe nume si sa mearga inainte ca un buldozer?
Acestea ar fi niste explicatii benigne si, probabil, fiecare din ele a jucat un anumit rol.
Dar ar putea insa fi si alte explicati, care cred ca, de asemenea, ar avea drept la existenta, mai ales pe fundalul unui comportament atat de irational si contraproductiv pentru cineva care este angajat in negocieri dificile cu Rusia.
De exemplu: instrumentalizarea subiectului transnistrean pentru a distrage atentia publicului de la alte probleme acute si a discredita, in paralel, concurentii politici pentru a reversa tendintele electorale expuse de alegerile locale.
Sau, impingand si mai departe aceasta idee (acum, doar ca o ipoteza de lucru), nu ar putea oare fi vorba despre incercarea de a reduce, preventiv, la minim capacitatea fortelor politice de a opune rezistenta unui eventual acord de reglementare (in conditiile in care populatiei i se inoculeaza opinia ca ei promoveaza interese straine tarii)? Iar ulterior, de a reduce sustinerea electorala a altor partide in cazul unor alegeri anticipate comune cu transnistria posibilitatea carora Presedintele Voronin acum a admis-o deschis? Cine poate fi impotriva reunificarii tarii - doar niste dusmani, iar daca votezi pentru ei inseamna ca esti si tu impotriva intereselor tarii.
Rezultatele alegerilor locale dau multe motive pentru a regandi actualilor diriguitori. Pierdirile, nu doar la Chisinau, au fost in mod clar mai mari decat s-au asteptat. Acum perspectiva mentinerii puterii dupa 2009 este pusa foarte serios sub semnul intrebarii. Daca lucrurile evolueaza tot asa si nu se reuseste inversarea actualelor tendinte, dupa 2009 ar putea ajunge in minoritate. Deci, se impun actiuni.
Evident, o line de raspuns ar fi reformarea si rebranding-ul Partidului in paralel cu reducerea derapajelor democratice, reforme, Planul de Actiuni, climat investitional, libertatea mass-media etc. Aceasta ar apropia Moldova de normalitate si de Europa, dar in acelsi timp, desigur, ar reduce avantajele competitive nedemocratice de astazi - resursa administrativa, controlul massmedia, canale tenebre de finantare a campaniilor electorale, folosirea justitiei ca parghie de influenta politica si economica etc. Singura sansa sa rezisti si sa te mentii la putere in asa conditii, fie si in forma unei coalitii, ar fi sa compensezi pierderea puterii "hard" prin aranjamente de impartire a puterii si construirea de aliante cu alti jucatori.
Dar ar putea fi si un alt raspuns (din nou, suntem in zona unei analize teoretice) in care instrumentalizarea conflictului transnistrean - cu sau fara o forma de rezolvare a lui, cu sau fara alegeri anticipate comune - ar putea avea un rol cheie.
Despre el voi incerca sa scriu in urmatorul mesaj.
1. Deci, cum spuneam, prima intrebare care apare dupa lectura pasajelor din prezentarea Presedintelui Voronin in fata ambasadorilor este - "care sunt acele forte in care Chisinaul oficial acum poate avea incredere si pe sustinerea carora poate conta in solutionarea conflictului, dupa ce "criza" a demonstrat, vorba dlui Voronin, ca restul partidelor parlamentare nu doresc reunificarea si nu se gandesc la altceva decat la propriile interese egoiste inguste si executarea comenzilor din exterior si din Tiraspol?"
Caci, nu-i asa, asta este esenta mesajului cu care s-a prezentat dl Presedinte in fata diplomatilor: numai noi, Puterea si Partidul Comunistilor, ne gandim la interesele tarii si la solutionarea conflictului, iar restul doar imita acest interes, iar acum au si demonstrat fara drept de apel ca ei nu vor reintegrarea. (Comentariul a fost transmis la postul "public" de televiziune si la ora de varf, fara umbra de drept la replica celor acuzati de inalta tradare, dar acest aspect merita analizat cu alta ocazie).
Daca nu fortele politice altelele decat PCRM, daca nu analistii politici si expertii locali si externi la adresa carora au fost facute aluzii transparente ca ar fi motivati de alte interese, decat cele nationale (va adeti aminte - "dezinformari deliberate care pun sub semnul intrebare obiectivitatea celor semnatari), daca nu partenerii nostri occidentali care nu ne prea ajuta in "polemica dificila cu Rusia" (de Romania, in genere, tac), nu dau perspectiva europeana, taraganeaza cu ajutorul financiar si, din cand in cand, mai fac provocari care zadarnicesc progresele in negocierile cu Moscova, atunci cine?
Nu cumva dl Voronin crede ca acum cel mai sincer aliat pe care se poate baza in eforutile de rezolvare a conflictului este anume Rusia? Ea bunaoara a inceput "sa vada in Moldova un partener economic serios", sa planifice niste investitii majore in sectoare cheie, ne-a redeschis piata pentru fructe, legume si carne si a hotarat sa ridice "restrictiile" la importul de vinuri.
Pana acum, principala problema a fost ca functionarii si consilierii din jurul lui Putin il tineau in ceata si il induceau in eroare cu privire la cum stau lucrurile. Dar acum, dl Voronin a reusit sa strapunga aceasta blocada informationala in jurul lui Putin si "i-a deschis ochii". Putin, evident, a fost "socat" si "revoltat" si imediat a dat indicatiile de rigoare sa fie inlaturate toate obstacolele in fata propasirii relatiilor moldo-ruse. Nu asa se poate citi mesajul dlui Voronin? Destainuirile candide si necenzurate (din greseala) facute recent pentru Ria Novosti ar putea oferi niste utile chei de interpretare.
Nu cumva Moscova a fost principalul destinatar al mesajului dui Presedinte? (citit in rusa, fapt care si el ar putea fi discutat separat, desi recunosc ar putea exista si argumente "pro"). Dupa ce a ajuns la Chisinau dupa intalnire, reactia unui participant european la eveniment (de altfel unul din cei mai indulgenti la adresa dlui Voronin) a si remarcat - "We are more confused, but confused at a higher leve" ("acum suntem si mai confuzi, dar confuzi la un nivel mai inalt"). Poate fiindca mesajul s-a construit intr-un registru destinat nu europenilor, ci altcuiva?
2. Alta intrebare: "De ce a fost nevoie de acest mesaj de dezbinare si de alienare a tuturor potentialilor parteneri interni prezentat chiar in toiul negocierilor cu Rusia"?
In mod normal, ar trebui sa fie evident ca astfel nu faci alteceva decat sa-ti slabesti pozitiile la aceste negocieri si sa te faci si mai vulnerabil in fata presiunilor Moscovei, permitandu-i sa joace pe disensiunile pe care tot tu le provoci si amplifici.
Dimpotriva, in mod normal, anume acum Presedintele Voronin ar trebui sa fie ca niciodata interesat sa construiasca un front comun cu cat mai multe forte politice si sa proiecteze in exterior, in special in Est, dar si in Vest, un semnal de coeziune interna. Importanta acestui demers este cu atat mai mare cu cat orice eventuala solutie de reglementare va necesita compromisuri, si explicatii si promovare in interiorul tarii si aici ultimul lucru de care ar avea nevoie Puterea ar fi sa monopolizeze ideea reglementarii si sa impinga metodic restul actorilor interni de cealalta parte a baricadei.
Acum vorbesc de pozitiile incercarii de a descifra rational acest comportament din perspectiva logicii Guvernarii asa cum o inteleg eu, cu toate ca pentru mine o analiza rationala ar fi trebuit de mult sa conduca la o decizie strategica:
- constientizarea imposibilitatii realizarii unei solutii rezonabile in actualul context intern si extern,
- debarasarea de iluzii ca Rusia ar putea sa fie facuta sa renunte benevol la intresele sale in folosirea Transnistriei ca parghie pentru tinerea Moldovei in sfera sa de influenta si
- concentrarea pe accelerarea reformelor si castigarea credibilitatii in fata Uniunii Europene pentru a maximiza sansele obtinerii, la orizontul anului 2010-2011, a unei perspective europene clare pentru o Moldova mult mai democratica si europeana (si, in esenta, pentru ajunge din urma si a nu pierde poate ultimul tren cu care mai putem ajunge ca stat independent in UE)
- pentru a reveni atucni, deja de pe pozitiile unei tari mult mai puternice si atractive (pentru propria populatia, Europa si malul stang). Si intr-un context extern mai favorabil (nu-i garantat, dar as paria totusi ca va fi mai putin prost pentru reglementare decat astazi si, deci, pretul pe care va trebui sa-l platim va fi substantial mai mic).
Este clar ca conducerea R.M. este de alta parere. Dar chiar daca as accepta logica ei (Lui) ca acum este o sansa istorica pentru reglementare, tot nu pot intelege de ce are nevoie de aceasta politica de dezbinare daca scopul principal pe care il urmaresti este sa obtii o solutie cat mai apropiata intereslor Moldovei?
Chiar si in cele mai fericite circustante (si nu-i de loc cazul) reglementarea conflictului va presupune si niste cedari si costuri (acum ele ar fi fatale pentru un viitor european si democratic) si, deci, inevitabil va crea ispita pentru orice opozitie sa critice unele elemente ale reglementarii, sa spuna ca s-a cedat prea mult si ca ei ar fi facut mai bine. Asa se intampla in rezolvarea tuturor conflictelor (in statele democratice). Asa se intampla chiar si in negocierile de aderare la UE, cand opozitia peste tot acuza guvernarea ca a negociat prost, ca nu a obtinut tot ce se putea etc. De aceea, actorii rationali, in paralel cu astfel de negocieri in exterior se ocupa in paralel si de constructia bazei interne pentru a reduce la minim opozitia atunci cand va veni solutia si a o putea transforma intr-una nationala acceptata de majoritatea societatii si clasei politice.
De ce presedintele Voronin a hotarat sa faca exact invers?
Ori este vorba de o incapacitate endemica de a construi aliante (si, in genere, de a gandi in termeni de parteneriat, compromis, impartirea puterii) si atunci anul 2005 ar fi doar un epizod, o exceptie (controversata si deloc concludenta) care doar demonstreaza regula?
Ori este vorba de predispozitia (temperamentala?) a presedintelui si celor pe sfatul carora se bazeaza catre confruntare ale carei reguli le stapanesc mult mai bine decat arta dialogului si compromisului?
Ori poate Voronin chiar crede sincer ca peste tot sunt dusmani si tradatori si doar el este acela care poate reunifica tara, in timp ce toti altii ar vinde-o cu prima ocazie si atunci, nu-i ramane altceva, decat sa sa spuna lucruilor pe nume si sa mearga inainte ca un buldozer?
Acestea ar fi niste explicatii benigne si, probabil, fiecare din ele a jucat un anumit rol.
Dar ar putea insa fi si alte explicati, care cred ca, de asemenea, ar avea drept la existenta, mai ales pe fundalul unui comportament atat de irational si contraproductiv pentru cineva care este angajat in negocieri dificile cu Rusia.
De exemplu: instrumentalizarea subiectului transnistrean pentru a distrage atentia publicului de la alte probleme acute si a discredita, in paralel, concurentii politici pentru a reversa tendintele electorale expuse de alegerile locale.
Sau, impingand si mai departe aceasta idee (acum, doar ca o ipoteza de lucru), nu ar putea oare fi vorba despre incercarea de a reduce, preventiv, la minim capacitatea fortelor politice de a opune rezistenta unui eventual acord de reglementare (in conditiile in care populatiei i se inoculeaza opinia ca ei promoveaza interese straine tarii)? Iar ulterior, de a reduce sustinerea electorala a altor partide in cazul unor alegeri anticipate comune cu transnistria posibilitatea carora Presedintele Voronin acum a admis-o deschis? Cine poate fi impotriva reunificarii tarii - doar niste dusmani, iar daca votezi pentru ei inseamna ca esti si tu impotriva intereselor tarii.
Rezultatele alegerilor locale dau multe motive pentru a regandi actualilor diriguitori. Pierdirile, nu doar la Chisinau, au fost in mod clar mai mari decat s-au asteptat. Acum perspectiva mentinerii puterii dupa 2009 este pusa foarte serios sub semnul intrebarii. Daca lucrurile evolueaza tot asa si nu se reuseste inversarea actualelor tendinte, dupa 2009 ar putea ajunge in minoritate. Deci, se impun actiuni.
Evident, o line de raspuns ar fi reformarea si rebranding-ul Partidului in paralel cu reducerea derapajelor democratice, reforme, Planul de Actiuni, climat investitional, libertatea mass-media etc. Aceasta ar apropia Moldova de normalitate si de Europa, dar in acelsi timp, desigur, ar reduce avantajele competitive nedemocratice de astazi - resursa administrativa, controlul massmedia, canale tenebre de finantare a campaniilor electorale, folosirea justitiei ca parghie de influenta politica si economica etc. Singura sansa sa rezisti si sa te mentii la putere in asa conditii, fie si in forma unei coalitii, ar fi sa compensezi pierderea puterii "hard" prin aranjamente de impartire a puterii si construirea de aliante cu alti jucatori.
Dar ar putea fi si un alt raspuns (din nou, suntem in zona unei analize teoretice) in care instrumentalizarea conflictului transnistrean - cu sau fara o forma de rezolvare a lui, cu sau fara alegeri anticipate comune - ar putea avea un rol cheie.
Despre el voi incerca sa scriu in urmatorul mesaj.
Sunday, July 1, 2007
Intalnirea cu ambasadorii reflectata la TVM
Am ajuns la Strasbourg la conferinta scolilor de studii politice a Consiliului Europei unde voi sta pana pe 7. Dupa asta plec la Lisabona la o conferinta neformala referitor la perspectivele Politicii Europene de Vecinatate organizata de ministerele de externe a Portugalilei si Germaniei (actuala si fosta presedintie UE).
Redau in continuare cateva teze din comentariul politic al emisiunii Rezonans din 30 iunie realizat pe marginea intrevederii pe care Presedintele Voronin a avut-o joia trecuta cu Ambasadorii la Condrita (Vlad Socor a facut vineri o analiza "Is Moldova's President dropping the European banner?"). Ingrosat sunt citatele din Voronin. Accentele, tonul si registrul acestui comentariu si a interventiilor Presedintelui mi se par de o semnificatie si relevanta speciala pentru a putea intelege starea de spirit a conducerii RM pe mai multe planuri - reevaluarile prin care trece dupa alegerile locale, politica externa (cu un tot mai pronuntat eurosceptism si deschiderea sporita fata de Rusia) si problema transnistreana. Neaparat revin maine cu cateva comentarii.
Principala fraza este, dupa mine, este afirmatia transanta ca nici PPCD, nici PD nu sunt interesate de reintegrarea tarii. Nici mai mult nici mai putin. Si ca dupa aceasta "criza" a devenit clar pe cine poate miza Chisinaul in promovarea reglementarii.
Ma intreb si eu, pe cine? In nici un caz pe AMN si PSD, care au fost lovite la fel de dur. Dar nici pe experti locali si societatea civila. Cel putin nu pe acei reprezentanti pe care dl Presedinte ii invinueste ca toarna gaz pe foc si tulbura apele cu apelurile si ingrijorarile sale publice (evident "lipsite de orice temei", "rauvoitoare" si dand dovada ca sunt "dezinformari deliberate", vorba unui comunicat recent al Ministerului Reintegrarii). Nici pe experti straini parca nu se mai poate conta, caci si ei, vorba dlui Presedinte, fac jocul altora si provoaca zizanii. In special Vlad Socor ("care timp de vreo 2 ani a colaborat cu noi si a sustinut Moldova in cele mai grele momente, dar acum a fost acel care a declansat toata isteria asta") si Edward Lucas de la The Economist (pe el Voronin in mod special l-a mentionat; cei drept partial meritat pentru remarca neadecvata cu "fost brutar naiv").
Dar, prezentarea lui Voronin a avut si un numar important de aluzii, accente critice, chiar reprosuri nevoalate la adresa partenerilor occidentali. Nici nu ne-au sustinut cand am tinut piept de unii singuri Rusiei, nici nu prea se simte ajutorul lor financiar, nici nu este clar daca ei vor cu adevarat retragerea, ori doar folosesc subiectul pentru a mai putea inghimpa Rusia.
In acelasi rand, in mai multe pasaje (cel putin in ceea ce a fost prezentat la Rezonans si in comentariu), Voronin a folosit aprecieri destul de pozitive la adresa rolului Rusiei si a lui Putin...
Deci, atunci cand Presedintele spune ca a realizat ca numarul celor care sustin reintegrarea este mult mai mic decat credea, dar in schimb a devenit clar pe cine acum poate miza Moldova, nu ar fi fireasca concluzia ca cel mai fidel si sincer sustinator al reintegarii este, de fapt, chiar Moscova?
Rezonans, 30.06.2007
Subiect: intrevederea de la Condrita a Presedintelui Voronin cu Ambasadorii
Comentariu: ...Chisinaul prin nimic nu a meritat neincrederea manifestata de anumiti politicieni si diplomati influentati si de unele publicatii care au inceput sa apara in presa occidentala si au fost preluate de presa locala. Presedintele Voronin le-a adresat diplomatilor si unele intrebari:
Voronin:
- De ce oare cineva considera ca Presedintele Moldovei va fi mai putin patriot al tarii sale decat sunt alti presedinti pentru statele lor? Care este temeiul in care sunt facute asemenea aprecieri? Este o evaluare a situatiei sau impresiile formate sub influenta unor speculatii?
- Anume noi (PCRM) venind la putere am declarat despre faptul ca reglementarea conflictului transnistrean este o prioritate. Numai noi am fost aceea care ne-am apucat serios sa facem ordine pe sectorul transnistrean al frontierei cu Ucraina si prin aceasta ne-am creat si multi dusmani.
- Timp de mai multi ani, Moldova a fost nevoita sa faca fata unei polemici dure cu Moscova in format unu la una. Si a ramas si fara gaze si fara pietele de desfacere din est si, sunt nevoit sa observ, fara un ajutor palpabil din partea partenerilor nostri europeni.
- Dar poate ca problema consta in faptul ca Moldova a demarat in ultima perioada un dialog direct cu Rusia pentru solutioarea acestor probleme? Si anume asta deranjeaza, faptul ca discutam cu Rusia, direct si fara intermediari incercand sa rezolvam problemele aparute?
Comentariu: …Si astazi cei care ne-au lasat unul la unul ne cer pe un ton de procurori sa dam socoteala. Suntem suspectati ca ducem negocieri in spiritul vinzarilor si tradarilor. Nu este altceva decat o veche deprinderea moldoveneasca - despre totul de judecat dupa propria persoana.
- Abordarea noastra in pachet – si vreau sa fie clar, acestea sunt propunerile noastre, prezentate de Moldova - prevede: statut special pentru Transnistria, garantii pentru populatie, masuri de incredere, mentinerea statutului de neutralitate, recunoasterea proprietetii.
Comentariu: Deci, nici un fel de targuri, cum ar fi reglementarea in schimbul prezentei militare. De unde provine acest val de comentarii si speculatii, unde isi au originea aceste mituri si legende? Acum cativa ani, in 2005, parea ca toata lumea doreste reintegrarea tarii.
Despre sedina din 11 aprilie … Am adunat liderii politici si le-am spus ca reglementarea ar putea avea loc prin alegeri anticipate si doar in baza increderii. Noi niciodata nu vom fi de acord sa ocupam Transnistria si sa ne subordonam transnistrenii. Ce din aceasta putea provoca indignare si respingere? Spuneti-mi, care lider aduna opozitia sa le destainuie asa zise planuri secrete?
Comentariu: Este absolut evident ca scopul acestei isterii nu e altul decat rezistenta la ideea solutionarii conflictului si reunificarii tarii.In asa situatii toti isi arata fata adearata. Devine clar cine este sincer pentru reintegrarea tarii, si cine doar imita.
- Nici PPCD, nici Partidul Democrat nu sunt interesati in reglementarea conflictului. Pentru ei sunt mai importante interesele lor egoiste sau comenzile primite din exterior.
- Iar altii parca vor ca Moldova sa se certe cu Rusia, sa hamaie ca un maidenez la ea, dar in acelasi timp sa nu se intample nimic real cu retragerea, ca trupele sa ramana, pentru ca sa aiba motiv sa critice Moscova. Putem spune ca am realizat o cercetare prin lupta (razvedka boem) in urma careia am realizat ca numarul celor interesati de solutionarea conflictului este mult mai mic. Dar in schimb acum cunoastem mult mai bine pe cine am putea conta cu adevarat.
Comentariu: Asemenea atitudini ce resping orice contacte cu Rusia nu sunt altceva decat refularea la nivel subliminal a unor complexe. Ei nu vor reglementarea, desi in programul fiecarui partid solutionarea echitabila a conflictului este un punct important.
- Ce concluzie poate fi trasa din aceasta – doar una – ei nu au nevoie de reglementare. Cu atat mai mult cu cat reintegrarea Transnistriei ar pune cruce pe aspiratiile si planurile secrete ale unora din ei care vor unirea cu Romania.
- Moldova ramane ferm atasata ideii pastrarii neutralitatii permanente.
Sigur, acestei politici se pot opune doar acele forte care se pronunta impotriva solutionarii problemei transnistrene si reunificarii Moldovei. Ele sunt si in Chisinau si la Tiraspol si nu stiu cum se intampla ca actioneaza ele simultan si in paralel.
Rusia a inceput sa vada in Moldova un partener interesant in sfera economica. Curand in Moldova va sosi ministrul economiei Gherman Gref care va aborda in profunzime problema cooperarii economice moldo-ruse.
Redau in continuare cateva teze din comentariul politic al emisiunii Rezonans din 30 iunie realizat pe marginea intrevederii pe care Presedintele Voronin a avut-o joia trecuta cu Ambasadorii la Condrita (Vlad Socor a facut vineri o analiza "Is Moldova's President dropping the European banner?"). Ingrosat sunt citatele din Voronin. Accentele, tonul si registrul acestui comentariu si a interventiilor Presedintelui mi se par de o semnificatie si relevanta speciala pentru a putea intelege starea de spirit a conducerii RM pe mai multe planuri - reevaluarile prin care trece dupa alegerile locale, politica externa (cu un tot mai pronuntat eurosceptism si deschiderea sporita fata de Rusia) si problema transnistreana. Neaparat revin maine cu cateva comentarii.
Principala fraza este, dupa mine, este afirmatia transanta ca nici PPCD, nici PD nu sunt interesate de reintegrarea tarii. Nici mai mult nici mai putin. Si ca dupa aceasta "criza" a devenit clar pe cine poate miza Chisinaul in promovarea reglementarii.
Ma intreb si eu, pe cine? In nici un caz pe AMN si PSD, care au fost lovite la fel de dur. Dar nici pe experti locali si societatea civila. Cel putin nu pe acei reprezentanti pe care dl Presedinte ii invinueste ca toarna gaz pe foc si tulbura apele cu apelurile si ingrijorarile sale publice (evident "lipsite de orice temei", "rauvoitoare" si dand dovada ca sunt "dezinformari deliberate", vorba unui comunicat recent al Ministerului Reintegrarii). Nici pe experti straini parca nu se mai poate conta, caci si ei, vorba dlui Presedinte, fac jocul altora si provoaca zizanii. In special Vlad Socor ("care timp de vreo 2 ani a colaborat cu noi si a sustinut Moldova in cele mai grele momente, dar acum a fost acel care a declansat toata isteria asta") si Edward Lucas de la The Economist (pe el Voronin in mod special l-a mentionat; cei drept partial meritat pentru remarca neadecvata cu "fost brutar naiv").
Dar, prezentarea lui Voronin a avut si un numar important de aluzii, accente critice, chiar reprosuri nevoalate la adresa partenerilor occidentali. Nici nu ne-au sustinut cand am tinut piept de unii singuri Rusiei, nici nu prea se simte ajutorul lor financiar, nici nu este clar daca ei vor cu adevarat retragerea, ori doar folosesc subiectul pentru a mai putea inghimpa Rusia.
In acelasi rand, in mai multe pasaje (cel putin in ceea ce a fost prezentat la Rezonans si in comentariu), Voronin a folosit aprecieri destul de pozitive la adresa rolului Rusiei si a lui Putin...
Deci, atunci cand Presedintele spune ca a realizat ca numarul celor care sustin reintegrarea este mult mai mic decat credea, dar in schimb a devenit clar pe cine acum poate miza Moldova, nu ar fi fireasca concluzia ca cel mai fidel si sincer sustinator al reintegarii este, de fapt, chiar Moscova?
Rezonans, 30.06.2007
Subiect: intrevederea de la Condrita a Presedintelui Voronin cu Ambasadorii
Comentariu: ...Chisinaul prin nimic nu a meritat neincrederea manifestata de anumiti politicieni si diplomati influentati si de unele publicatii care au inceput sa apara in presa occidentala si au fost preluate de presa locala. Presedintele Voronin le-a adresat diplomatilor si unele intrebari:
Voronin:
- De ce oare cineva considera ca Presedintele Moldovei va fi mai putin patriot al tarii sale decat sunt alti presedinti pentru statele lor? Care este temeiul in care sunt facute asemenea aprecieri? Este o evaluare a situatiei sau impresiile formate sub influenta unor speculatii?
- Anume noi (PCRM) venind la putere am declarat despre faptul ca reglementarea conflictului transnistrean este o prioritate. Numai noi am fost aceea care ne-am apucat serios sa facem ordine pe sectorul transnistrean al frontierei cu Ucraina si prin aceasta ne-am creat si multi dusmani.
- Timp de mai multi ani, Moldova a fost nevoita sa faca fata unei polemici dure cu Moscova in format unu la una. Si a ramas si fara gaze si fara pietele de desfacere din est si, sunt nevoit sa observ, fara un ajutor palpabil din partea partenerilor nostri europeni.
- Dar poate ca problema consta in faptul ca Moldova a demarat in ultima perioada un dialog direct cu Rusia pentru solutioarea acestor probleme? Si anume asta deranjeaza, faptul ca discutam cu Rusia, direct si fara intermediari incercand sa rezolvam problemele aparute?
Comentariu: …Si astazi cei care ne-au lasat unul la unul ne cer pe un ton de procurori sa dam socoteala. Suntem suspectati ca ducem negocieri in spiritul vinzarilor si tradarilor. Nu este altceva decat o veche deprinderea moldoveneasca - despre totul de judecat dupa propria persoana.
- Abordarea noastra in pachet – si vreau sa fie clar, acestea sunt propunerile noastre, prezentate de Moldova - prevede: statut special pentru Transnistria, garantii pentru populatie, masuri de incredere, mentinerea statutului de neutralitate, recunoasterea proprietetii.
Comentariu: Deci, nici un fel de targuri, cum ar fi reglementarea in schimbul prezentei militare. De unde provine acest val de comentarii si speculatii, unde isi au originea aceste mituri si legende? Acum cativa ani, in 2005, parea ca toata lumea doreste reintegrarea tarii.
Despre sedina din 11 aprilie … Am adunat liderii politici si le-am spus ca reglementarea ar putea avea loc prin alegeri anticipate si doar in baza increderii. Noi niciodata nu vom fi de acord sa ocupam Transnistria si sa ne subordonam transnistrenii. Ce din aceasta putea provoca indignare si respingere? Spuneti-mi, care lider aduna opozitia sa le destainuie asa zise planuri secrete?
Comentariu: Este absolut evident ca scopul acestei isterii nu e altul decat rezistenta la ideea solutionarii conflictului si reunificarii tarii.In asa situatii toti isi arata fata adearata. Devine clar cine este sincer pentru reintegrarea tarii, si cine doar imita.
- Nici PPCD, nici Partidul Democrat nu sunt interesati in reglementarea conflictului. Pentru ei sunt mai importante interesele lor egoiste sau comenzile primite din exterior.
- Iar altii parca vor ca Moldova sa se certe cu Rusia, sa hamaie ca un maidenez la ea, dar in acelasi timp sa nu se intample nimic real cu retragerea, ca trupele sa ramana, pentru ca sa aiba motiv sa critice Moscova. Putem spune ca am realizat o cercetare prin lupta (razvedka boem) in urma careia am realizat ca numarul celor interesati de solutionarea conflictului este mult mai mic. Dar in schimb acum cunoastem mult mai bine pe cine am putea conta cu adevarat.
Comentariu: Asemenea atitudini ce resping orice contacte cu Rusia nu sunt altceva decat refularea la nivel subliminal a unor complexe. Ei nu vor reglementarea, desi in programul fiecarui partid solutionarea echitabila a conflictului este un punct important.
- Ce concluzie poate fi trasa din aceasta – doar una – ei nu au nevoie de reglementare. Cu atat mai mult cu cat reintegrarea Transnistriei ar pune cruce pe aspiratiile si planurile secrete ale unora din ei care vor unirea cu Romania.
- Moldova ramane ferm atasata ideii pastrarii neutralitatii permanente.
Sigur, acestei politici se pot opune doar acele forte care se pronunta impotriva solutionarii problemei transnistrene si reunificarii Moldovei. Ele sunt si in Chisinau si la Tiraspol si nu stiu cum se intampla ca actioneaza ele simultan si in paralel.
Rusia a inceput sa vada in Moldova un partener interesant in sfera economica. Curand in Moldova va sosi ministrul economiei Gherman Gref care va aborda in profunzime problema cooperarii economice moldo-ruse.
Subscribe to:
Posts (Atom)