Intalnirea Voronin-ambasadorii. Partea 2: Pe cine putem conta si de unde vine mesajul de dezbinare?

Continuarea postarii precedente:

1. Deci, cum spuneam, prima intrebare care apare dupa lectura pasajelor din prezentarea Presedintelui Voronin in fata ambasadorilor este - "care sunt acele forte in care Chisinaul oficial acum poate avea incredere si pe sustinerea carora poate conta in solutionarea conflictului, dupa ce "criza" a demonstrat, vorba dlui Voronin, ca restul partidelor parlamentare nu doresc reunificarea si nu se gandesc la altceva decat la propriile interese egoiste inguste si executarea comenzilor din exterior si din Tiraspol?"

Caci, nu-i asa, asta este esenta mesajului cu care s-a prezentat dl Presedinte in fata diplomatilor: numai noi, Puterea si Partidul Comunistilor, ne gandim la interesele tarii si la solutionarea conflictului, iar restul doar imita acest interes, iar acum au si demonstrat fara drept de apel ca ei nu vor reintegrarea. (Comentariul a fost transmis la postul "public" de televiziune si la ora de varf, fara umbra de drept la replica celor acuzati de inalta tradare, dar acest aspect merita analizat cu alta ocazie).

Daca nu fortele politice altelele decat PCRM, daca nu analistii politici si expertii locali si externi la adresa carora au fost facute aluzii transparente ca ar fi motivati de alte interese, decat cele nationale (va adeti aminte - "dezinformari deliberate care pun sub semnul intrebare obiectivitatea celor semnatari), daca nu partenerii nostri occidentali care nu ne prea ajuta in "polemica dificila cu Rusia" (de Romania, in genere, tac), nu dau perspectiva europeana, taraganeaza cu ajutorul financiar si, din cand in cand, mai fac provocari care zadarnicesc progresele in negocierile cu Moscova, atunci cine?

Nu cumva dl Voronin crede ca acum cel mai sincer aliat pe care se poate baza in eforutile de rezolvare a conflictului este anume Rusia? Ea bunaoara a inceput "sa vada in Moldova un partener economic serios", sa planifice niste investitii majore in sectoare cheie, ne-a redeschis piata pentru fructe, legume si carne si a hotarat sa ridice "restrictiile" la importul de vinuri.

Pana acum, principala problema a fost ca functionarii si consilierii din jurul lui Putin il tineau in ceata si il induceau in eroare cu privire la cum stau lucrurile. Dar acum, dl Voronin a reusit sa strapunga aceasta blocada informationala in jurul lui Putin si "i-a deschis ochii". Putin, evident, a fost "socat" si "revoltat" si imediat a dat indicatiile de rigoare sa fie inlaturate toate obstacolele in fata propasirii relatiilor moldo-ruse. Nu asa se poate citi mesajul dlui Voronin? Destainuirile candide si necenzurate (din greseala) facute recent pentru Ria Novosti ar putea oferi niste utile chei de interpretare.

Nu cumva Moscova a fost principalul destinatar al mesajului dui Presedinte? (citit in rusa, fapt care si el ar putea fi discutat separat, desi recunosc ar putea exista si argumente "pro"). Dupa ce a ajuns la Chisinau dupa intalnire, reactia unui participant european la eveniment (de altfel unul din cei mai indulgenti la adresa dlui Voronin) a si remarcat - "We are more confused, but confused at a higher leve" ("acum suntem si mai confuzi, dar confuzi la un nivel mai inalt"). Poate fiindca mesajul s-a construit intr-un registru destinat nu europenilor, ci altcuiva?

2. Alta intrebare: "De ce a fost nevoie de acest mesaj de dezbinare si de alienare a tuturor potentialilor parteneri interni prezentat chiar in toiul negocierilor cu Rusia"?

In mod normal, ar trebui sa fie evident ca astfel nu faci alteceva decat sa-ti slabesti pozitiile la aceste negocieri si sa te faci si mai vulnerabil in fata presiunilor Moscovei, permitandu-i sa joace pe disensiunile pe care tot tu le provoci si amplifici.

Dimpotriva, in mod normal, anume acum Presedintele Voronin ar trebui sa fie ca niciodata interesat sa construiasca un front comun cu cat mai multe forte politice si sa proiecteze in exterior, in special in Est, dar si in Vest, un semnal de coeziune interna. Importanta acestui demers este cu atat mai mare cu cat orice eventuala solutie de reglementare va necesita compromisuri, si explicatii si promovare in interiorul tarii si aici ultimul lucru de care ar avea nevoie Puterea ar fi sa monopolizeze ideea reglementarii si sa impinga metodic restul actorilor interni de cealalta parte a baricadei.

Acum vorbesc de pozitiile incercarii de a descifra rational acest comportament din perspectiva logicii Guvernarii asa cum o inteleg eu, cu toate ca pentru mine o analiza rationala ar fi trebuit de mult sa conduca la o decizie strategica:
- constientizarea imposibilitatii realizarii unei solutii rezonabile in actualul context intern si extern,
- debarasarea de iluzii ca Rusia ar putea sa fie facuta sa renunte benevol la intresele sale in folosirea Transnistriei ca parghie pentru tinerea Moldovei in sfera sa de influenta si
- concentrarea pe accelerarea reformelor si castigarea credibilitatii in fata Uniunii Europene pentru a maximiza sansele obtinerii, la orizontul anului 2010-2011, a unei perspective europene clare pentru o Moldova mult mai democratica si europeana (si, in esenta, pentru ajunge din urma si a nu pierde poate ultimul tren cu care mai putem ajunge ca stat independent in UE)
- pentru a reveni atucni, deja de pe pozitiile unei tari mult mai puternice si atractive (pentru propria populatia, Europa si malul stang). Si intr-un context extern mai favorabil (nu-i garantat, dar as paria totusi ca va fi mai putin prost pentru reglementare decat astazi si, deci, pretul pe care va trebui sa-l platim va fi substantial mai mic).

Este clar ca conducerea R.M. este de alta parere. Dar chiar daca as accepta logica ei (Lui) ca acum este o sansa istorica pentru reglementare, tot nu pot intelege de ce are nevoie de aceasta politica de dezbinare daca scopul principal pe care il urmaresti este sa obtii o solutie cat mai apropiata intereslor Moldovei?

Chiar si in cele mai fericite circustante (si nu-i de loc cazul) reglementarea conflictului va presupune si niste cedari si costuri (acum ele ar fi fatale pentru un viitor european si democratic) si, deci, inevitabil va crea ispita pentru orice opozitie sa critice unele elemente ale reglementarii, sa spuna ca s-a cedat prea mult si ca ei ar fi facut mai bine. Asa se intampla in rezolvarea tuturor conflictelor (in statele democratice). Asa se intampla chiar si in negocierile de aderare la UE, cand opozitia peste tot acuza guvernarea ca a negociat prost, ca nu a obtinut tot ce se putea etc. De aceea, actorii rationali, in paralel cu astfel de negocieri in exterior se ocupa in paralel si de constructia bazei interne pentru a reduce la minim opozitia atunci cand va veni solutia si a o putea transforma intr-una nationala acceptata de majoritatea societatii si clasei politice.

De ce presedintele Voronin a hotarat sa faca exact invers?

Ori este vorba de o incapacitate endemica de a construi aliante (si, in genere, de a gandi in termeni de parteneriat, compromis, impartirea puterii) si atunci anul 2005 ar fi doar un epizod, o exceptie (controversata si deloc concludenta) care doar demonstreaza regula?

Ori este vorba de predispozitia (temperamentala?) a presedintelui si celor pe sfatul carora se bazeaza catre confruntare ale carei reguli le stapanesc mult mai bine decat arta dialogului si compromisului?

Ori poate Voronin chiar crede sincer ca peste tot sunt dusmani si tradatori si doar el este acela care poate reunifica tara, in timp ce toti altii ar vinde-o cu prima ocazie si atunci, nu-i ramane altceva, decat sa sa spuna lucruilor pe nume si sa mearga inainte ca un buldozer?

Acestea ar fi niste explicatii benigne si, probabil, fiecare din ele a jucat un anumit rol.

Dar ar putea insa fi si alte explicati, care cred ca, de asemenea, ar avea drept la existenta, mai ales pe fundalul unui comportament atat de irational si contraproductiv pentru cineva care este angajat in negocieri dificile cu Rusia.

De exemplu: instrumentalizarea subiectului transnistrean pentru a distrage atentia publicului de la alte probleme acute si a discredita, in paralel, concurentii politici pentru a reversa tendintele electorale expuse de alegerile locale.

Sau, impingand si mai departe aceasta idee (acum, doar ca o ipoteza de lucru), nu ar putea oare fi vorba despre incercarea de a reduce, preventiv, la minim capacitatea fortelor politice de a opune rezistenta unui eventual acord de reglementare (in conditiile in care populatiei i se inoculeaza opinia ca ei promoveaza interese straine tarii)? Iar ulterior, de a reduce sustinerea electorala a altor partide in cazul unor alegeri anticipate comune cu transnistria posibilitatea carora Presedintele Voronin acum a admis-o deschis? Cine poate fi impotriva reunificarii tarii - doar niste dusmani, iar daca votezi pentru ei inseamna ca esti si tu impotriva intereselor tarii.

Rezultatele alegerilor locale dau multe motive pentru a regandi actualilor diriguitori. Pierdirile, nu doar la Chisinau, au fost in mod clar mai mari decat s-au asteptat. Acum perspectiva mentinerii puterii dupa 2009 este pusa foarte serios sub semnul intrebarii. Daca lucrurile evolueaza tot asa si nu se reuseste inversarea actualelor tendinte, dupa 2009 ar putea ajunge in minoritate. Deci, se impun actiuni.

Evident, o line de raspuns ar fi reformarea si rebranding-ul Partidului in paralel cu reducerea derapajelor democratice, reforme, Planul de Actiuni, climat investitional, libertatea mass-media etc. Aceasta ar apropia Moldova de normalitate si de Europa, dar in acelsi timp, desigur, ar reduce avantajele competitive nedemocratice de astazi - resursa administrativa, controlul massmedia, canale tenebre de finantare a campaniilor electorale, folosirea justitiei ca parghie de influenta politica si economica etc. Singura sansa sa rezisti si sa te mentii la putere in asa conditii, fie si in forma unei coalitii, ar fi sa compensezi pierderea puterii "hard" prin aranjamente de impartire a puterii si construirea de aliante cu alti jucatori.

Dar ar putea fi si un alt raspuns (din nou, suntem in zona unei analize teoretice) in care instrumentalizarea conflictului transnistrean - cu sau fara o forma de rezolvare a lui, cu sau fara alegeri anticipate comune - ar putea avea un rol cheie.

Despre el voi incerca sa scriu in urmatorul mesaj.