Inregistrarea video conferinta PEV/ENP din 3 septembrie

Pentru cei intersati de PEV/ENP recomand mult inregistrarea video a Conferintei din 3 septembrie de la Brussels. Multe nuante interesante. In mod special este "lectura" comparativa a accentelor din pasajele referitoare la necesitatea acordarii perspectivei europene Moldovei si Ucrainei, necesitatea diferentierei dintre dimensiunea sudica si estica. Pentru a facilita parcurgerea inregistrarii de peste 3 ore, am separat prezentarile "europene" de cele "nord-africane" si am indicat intervalul exact in care pot fi gasite in inregistrare, iar cele mai interesante (desi nu toate le-am dat bolduit). Calitatea si viteza este buna.

Deci, intai de deschis link-ul:
http://ec.europa.eu/world/enp/conferences_2007ws_en.htm

Dupa care de mers la sectiunea si de selectat ori original, ori versiunea engleza:

Participation:
1. Ministerial and high-level representatives from neighbouring and EU countries Original version EN FR AR RU

Georgia -- 09:17 – 15:00
Germany -- 15:12 – 20:25
Armenia -- 20:40 – 26:11
Moldova -- 26:28 – 33:00
France -- 33:17 – 38:21
Azerbaijan -- 38:39 – 44:05
Spain -- 44:20 – 52:02
UK -- 01:01:20 – 01:05:20
Austria -- 01:19:08 – 01:24:19
Czech Republic -- 01:26:12 – 01:31:49
Slovakia -- 01:34:58 – 01:40:35
Poland -- 01:48:25 – 01:53:50
Ireland -- 01:54:06 – 01:56:21
Italy -- 01:56:29 – 02:01:15
Estonia -- 02:01:35 – 02:06:20
Lithuania -- 02:06:30 – 02:10:46
Romania -- 02:11:08 – 02:16:08
Hungary -- 02:28:15 – 02:32:16
Sweden -- 02:32:33 – 02:35:41
Denmark -- 02:35:58 – 02:39:13
Bulgaria -- 02:39:29 – 02:41:16
Finland -- 02:41:38 – 02:43:44
Latvia -- 02:44:00 – 02:47:22
Slovenia -- 02:47:35 – 02:53:31

Part 2.
Ukraine 08:35 – 12:10
Belarus 12:24 – 19:27

Interviu pentru Info-Prim despre Conferinta de Bruxelles

R. Moldova are tot mai mulţi avocaţi în UE, dar înainte de a cere mai mult, Chişinăul trebuie să facă mai mult. Interviu cu Andrei Popov, director executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă (APE)

2007-09-11/09:51 - La 3 septembrie, aţi participat la Conferinţa „Lucrăm împreună – Consolidarea Politicii Europene de Vecinătate" organizată la Bruxelles de catre Comisia Europeană. Care a fost scopul şi formatul acestei întrevederi?

Conferinţa din 3 septembrie a fost organizată de către Comisia Europeană pentru a efectua un bilanţ intermediar al Politicii Europene de Vecinătate (PEV) la trei ani de la lansarea acesteia şi pentru a identifica modalităţile de eficientizare a cooperării în acest cadru multilateral dintre UE şi cele 16 state-vecine participante în PEV. În acest scop, în premieră, la Bruxelles au fost invitaţi într-un format foarte extins (de circa 400 de persoane) reprezentanţii tuturor părţilor interesate.

Pe de o parte, este vorba de beneficiarii direcţi ai acestei politici din ţările vecine, reprezentaţi la Bruxelles atât la nivel ministerial cât şi la nivelul experţilor din societatea civilă, care au vorbit despre modul în care PEV corespunde intereselor şi aspiraţiilor sale, dar şi au formulat obiecţii şi propuneri. Pe de altă parte, statele membre UE, foarte multe din care, de asemenea, au participat la nivelul miniştrilor sau viceminiştrilor de externe, şi-au prezentat propriile oferte şi viziuni, au reacţionat la comentariile şi iniţiativele vecinilor, explicând ce şi în ce condiţii sunt gata să facă pentru a satisface mai bine necesităţile acestora. Iar în baza acestor discuţii Comisia Europeană urmează să formuleze propuneri pentru a spori eficienţa PEV şi a o ajusta mai bine la interesele şi posibilităţile tuturor părţilor interesate.

- Care au fost propunerile şi concluziile principale ale acestei conferinte?

Probabil, principala idee la care s-au referit foarte mulţi reprezentanţi ai statelor-membre UE şi ai Comisiei Europene ţine de propunerea adoptării unei abordări mai diferenţiate în raporturile UE cu statele PEV, care ar permite să încurajeze şi „răsplătească" statele în care reformele merg bine prin sporirea semnificativă a asistenţei acordate acestora. În acelaşi timp, pentru ţările, ce nu dau dovadă de bună guvernare şi voinţă politică, asistenţa va rămâne la acelaşi nivel sau chiar va fi redusă.

Pentru R.Moldova această diferenţiere constituie o oportunitate, dar şi un risc, căci tendinţele de încetenire a procesului de reforme accentuate în 2007 şi acumularea unui bagaj tot mai greu de restanţe în implementarea Planului de Acţiuni nu crează deloc o bază bună pentru valorificarea plenară a acestei noi oferte din partea UE.

De altfel, în prezent Comisia Europeană pregăteşte cel de-al doilea raport de evaluare a modului în care Moldova realizează Planul de Acţiuni. După toate indiciile acesta va fi simţitor mai critic decât primul raport din decembrie 2006, mai ales în ceea ce priveşte neîmplinirile şi derapajele înregistrate în funcţionarea instituţiilor democratice, libertatea mass-media şi independenţa justiţiei. Iar pentru a nu lăsa loc înterpretărilor ambigui sau denaturărilor deliberate, Comisia Europeană este pregătită să-şi formuleze obiecţiile mai clar şi mai desfăşurat.

O altă temă de discuţii a vizat necesitatea intesificării cooperării economice şi promovării contactelor interumane, facilitarea regimului de călătorii în UE şi a accesului mărfurilor pe pieţele europene, într-un cuvânt, efectuării unor paşi concreţi în vederea extinderii asupra statelor din vecinătatea UE a celor 4 libertăţi. Din nou, pentru a încuraja transformările democratice şi buna guvernare, gradul de deschidere manifestat de UE va fi direct proporţional cu reformele promovate de către fiecare stat. În materie de vize însă, în nici un caz nu este vorba de abolirea sau liberalizarea acestora, ci doar de regimuri facilitare, similare cu cel pe care îl va primi Moldova începând cu 1 ianuarie 2008.

De asemenea, o serie de vorbitori şi, în primul rând, reprezentantul României, s-au referit la importanţa intensificării implicării UE în bazinul Mării Negre, în contextul noii Strategii europene de Sinergie la Marea Neagră, precum şi la necesitatea consolidării cooperării în domeniul energetic dintre UE şi statele partenere.

- În ce masură la conferinţă s-a discutat despre aspiraţiile de integrare europeană manifestate de unii dintre vecini?

Acest subiect a constituit una din temele centrale şi, probabil, cea mai controversată a dezbaterilor. Astfel, mai multe ţări şi-au exprimat nemulţumirea referitor la faptul că PEV nu reflectă acele diferenţe majore de ordin geografic, istoric şi de aspiraţii care există între cele 16 state participante şi le tratează pe toate - de la Algeria, Libia şi Liban până la Moldova, Georgia şi Ucraina – ca pe un grup şi doar ca pe state vecine fără nici o perspectivă expresă de a deveni în viitor state candidate şi membre UE.

Cel mai energic împotriva acestei abordări a obiectat Ucraina care în mod demonstrativ a coborât nivelul reprezentării sale la conferinţă la cel de Ambasador pe lângă UE. Acesta a declarat tranşant că ţara sa nu este satisfăcută de oferta PEV şi cere cu insistenţă acordarea unei perspective europene, urmând ca în viitor să pună accentul în relaţiile sale cu UE pe cooperarea în cadrul bilateral şi nicidecum în cel multilateral al PEV.

Şi Ministrul Afacerilor Extrerne al R. Moldova a vorbit despre necesitatea conferirii Moldovei a unei perspective europene mai clare şi avansării relaţiilor la acelaşi nivel de care se bucură toate statele din Europa de Sud-Est împreună cu care Moldova participă în diverse aranjamente regionale.

Mai mulţi vorbitori din noile state membre UE, dar şi ministrul pentru afaceri europene al Marii Britanii, în interventiile sale s-au arătat receptivi faţă de neceistatea găsirii unor formule care ar face o diferenţiere dintre statele cu identitate şi vocaţie europeană legitimă şi cele care „a priori” nu pot pretinde la o perspectivă europeană, caci geografic sunt plasate pe alte continente. Cu alte cuvinte, cum a spus Ministrul lituanian de externe „una este să fii “vecin al Europei” , alta este să fii “vecin european". PEV-ul nu trebuie să mpiedice ţările cu vocaţie europeană să avanseze în direcţia integrării.

Însa la conferinţă au fost şi alte voci care, dimpotrivă, au optat pentru aplicarea aceloraşi standarde între dimensiunea sudică şi estică. Secretarul german de stat în genere a declarat în mod cât se poate de direct că „PEV nu are nimic în comun cu politica de extindere şi că vecinii europeni nu trebuie să-şi facă iluzii că această politică le-ar spori şansele de a deveni membri UE".

- Care este relevanţa pentru R. Moldova a acestor contradicţii din interiorul UE?

Pe de o parte, ar trebui să ne bucure apariţia unui grup destul de numeros, deşi poate încă nu foarte influent, de state care în mod activ se pronunţă pentru susţinerea aspiraţiilor europene ale R. Moldova. Este o tendinţă de bun augur, care indică asupra faptului că extinderea din 2004/2007 a făcut Europa mai aproape şi mai receptivă faţă de problemele noastre. Pe de altă parte, nu toată Europa se schimbă în această direcţie. Unele state, dimpotrivă, se arată mai reticente şi rigide cu privire la subiectul continuării extinderii şi cu atât mai mult vizavi de perspectiva, chiar şi teoretică, potrivit căreia UE ar putea să-şi asume noi angajamente în acest sens faţă de unii din actualii vecini – Moldova, Ucraina, Georgia.

Acestor sceptici li se alătură şi ţările din arcul sudic al UE - Franţa, Spania, Portugalia, Italia – care se tem că un accent prea mare pe vecinii din est ar distrage atenţia (şi fondurile) europene de la statele din bazinul mediteranian şi, de aceea, rezistă propunerilor de a consolida dimensiunea europeană a politicii de vecinătate în detrimentul celei sudice.

Politica Europeană de Vecinătate în forma ei actuală reprezintă un compromis dintre aceste abordări diferite. Discuţiile de la Bruxelles vor conduce la unele ajustări şi schimbări de accente, bunăoară, în sensul adoptării unei atitudini diferenţiate în funcţie de calitatea şi profunzimea reformelor. Dar este nerealist să sperăm că pe termen scurt de 2-3 ani, cel puţin până nu se clarifică situaţia cu Tratatul Reformei, UE ar putea să ajungă la un compromis acceptat de către toate cele 27 state-membre în ceea ce priveşte oferirea perspectivei europene pentru Moldova şi Ucraina.

Şi mai puţin realistă apare ambiţia Chişinăului de a reuşi în viitorul apropiat să se detaşeze de Ucraina şi printr-un sprint individual să se alăture grupului de state din Balcanii de Vest incluse în Procesul de Stabilizare şi Asociere. Decuplarea de Ucraina şi obţinerea perspectivei europene înaintea acesteia ar fi posibilă, teoretic, doar într-un singur caz: dacă din punct de vedere al nivelului de corespundere a standardelor europene R. Moldova ar convinge UE că este cu două-trei trepte mai sus decât Ucraina. Or, nu este cazul. Astăzi, cu toată degringolada instituţională din Ucraina, vecinul nostru estic este perceput de către Bruxelles ca fiind mai avansat pe calea reformelor decât Moldova. Nu întâmplător Kievul progresează rapid în negocierile cu UE asupra unui Acord de parteneriat intensificat care va înlocui Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC), în timp ce Chişinăul are toate şansele să rămâna doar cu un APC prelungit.

Astfel, înainte de a vorbi în mod serios despre decuplarea de Ucraina şi obţinerea unei perspective europene separate – eventual prin filiera sud-est europeană - Moldova trebuie mai întâi să o ajungă din urmă, iar după aceea să o şi depăşeasca cu mult.În caz contrar, nu văd cum UE ar putea accepta pentru Chişinău un statut mai privelegiat decât pentru Kiev.

- Conferinţa din 3 septembrie a fost precedată de reuniunea viceminiştrilor de externe europeni organizată de Moldova pe 24 august la Bruxelles pentru a convinge UE să ne acorde o perspectivă europeana mai clară. Ce se cunoaşte despre rezultatele acestui eveniment?

R. Moldova are tot dreptul “sa ceara mai mult” din partea Uniunii Europene şi poate miza pe susţinerea unor prieteni în interiorul Uniunii. Însă înainte de toate, R. Moldova, în primul rând, trebuie “sa faca mai mult”. Nu conferinţe şi declaraţii, ci reforme şi acţiuni aşteaptă UE de la Chişinău. Nu întâmplător, însuşi ideea evenimentului din 24 august convocat la Bruxelles de MAEIE a fost primită în multe capitale europene cu nedumerire şi mare răceală. Organizarea stângace doar a accentuat acest sentiment (de exemplu, o serie de state importante, inlusiv Presedinţia portugheză, şi Comisia Europeană au primit invitaţiile cu câteva săptămâni mai tarziu decât alte state considerate „prietene" de Chişinău). Cât priveşte impactul real al acestui eveniment – de fapt, eşecul lui total şi previzibil - un indicator elocvent în acest sens îl poate servi şi faptul că reuniunea a durat mai puţin de o oră şi jumătate, în locul celor trei programate, şi s-a desfăşurat în condiţiile unei reprezentări mai mult decât modeste. Astfel, în locul celor „peste jumătate de viceminiştri europeni" despre acceptul cărora asigura public Preşedintele Voronin la 25 iulie, la Bruxelles a venit... doar unul singur, în timp ce foarte multe state, în genere, nu au trimis pe nimeni din capitale.

conferinta "Consolidarea Politicii Europene de Vecinatate".

Am participat ieri la Brussels la Conferinta "Consolidarea Politicii Europene de Vecinatate". (si un comentariu pe BBC). Cum internet-cafe-ul din Krakovia - unde sunt acum asteptand sa se termine ploaia - nu e cel mai potrivit loc pentru a incerca analize mai nuntate, voi puncta doar cateva teze. "Timpul" a preluat astazi un citat din blog de acum luna si intr-un fel ma simt dator sa mai actualizez.

1. Deci, in primul rand, ce-i e cu aceasta conferinta, de unde ideea, cine si pentru ce a organziat-o si cine a participat?

Initiativa apartine Comisiei Europene. De altfel, ideea nu e noua, ea a fost anuntata inca in celebra comunicare a Comisei Europene privind consolidarea polticii de vecinatate din 4 decembrie 2006. Atunci Comisia a facut (unilateral) un prim bilantintermediar al modului cum se implementeaza ENP, la trei ani de la lansarea sa. Acum, o incercarea de face acelasi lucru dar intr-un cadru largit. Beneficiarii sa spuna cum li se pare, in ce masura sunt multumiti si ce nu merge bine, sau nu corespunde asteptarilor si necesitatior lor, ce trebuie schimbat. Iar tarile membre sa spuna ce sunt gata sa (mai) faca eventual venind in intampinarea asteptarilor beneficiarilor (sau, dimpotriva, spunand ca aceasta nu coincid cu interesele si viziunile lor). Iar Comisia sta si asculta, face notite si in baza discutiilor urmeaza sa faca noi propuneri de imbunatatire si consolidarea a ENP.

Iata in acest scop, pe 3 septembrie, au si fost invitati la Brussels pe de o parte reprezentantii celor 16 state incluse in ENP (in primul rand ministrii si viceministrii de externe, dar si reprezentantii societatii civile - cate 3-7 din fiecare tara), iar pe de alta parte statele membre UE (au venit destul de multi ministri si cate 2-3 analisti, experti). Si evident, reprezentatii Comisiei. In total in sala erau vreo 400 de persoane: in fata stateau oficialii, in spate expertii (din Moldova au mai fost Alexandru Dorogan, Petru Macovei, Iurie Gotisan si o doamna de la Agroinbusiness...ceva).

In fond, este un format destul de neobisnuit - caci nu se prea poarta ca atatea ministri sa vorbeasca in aceasi sala cu atatea neguvernamentali. Totusi, contrar conceptului anuntat comunicarea a fost mai mult intr-o singura directie - ministrii vorbeau, iar ceilalti ascultau. Cand in partea a doua participantii s-au impartit pe grupuri de lucru si au inceput sa-si dea cu pararea si expertii, practic toti ministrii deja plecasera (inclusiv pentru intalniri bilaterale, organizarea carora in marja unor astfel de eveneimente e o practica curenta).

Prezentarile lui Barosso si Waldner pot fi gasite cred la europa.eu. In fond, au fost reidetate ideile din comunicarea comisiei din 4 decembrie. (vezi interviul lui Waldner din rferl).

...

Moldovan President about Visa Regime with the EU: Between Wishful Thinking and Irresponsible Politics

Moldovan President about Visa Regime with the EU: Between Wishful Thinking and Irresponsible Politics

August 6, 2007 (Info-prim.md)

By Andrei Popov,
Executive Director, Foreign Policy Association of Moldova (APE)

At a press conference on July 25th President Vladimir Voronin spoke in rather optimistic terms about the possibility of liberalising visa regime with the EU by the end of this year, so that “Moldovan citizens could travel in the Schengen area in the same conditions that citizens of the new EU member states do”. In particular, President Voronin made following points:

The Visa Facilitation Agreement with the EU is already in force. Now work is being done to extend its provisions over all categories of citizens and to obtain full visa liberalisation regime “like other EU member states have”. European Union would have promised Chisinau that by the end of this year it will try to settle in a positive way this issue. For this it is important to convince not only the Bruxelles, but also all EU member states and that to this end, Moldova would organise in Chisinau on August 24th a conference with all European deputy ministers. Moreover, half of the EU deputy ministers have already confirmed their participation. This initiative represents an excellent opportunity to convince EU to grant Moldova a visa liberalisation regime.

President is right in one thing: when he stresses that it is important to work with all EU member states, not only with Bruxelles. It is so. However, until now, in the majority of the European capitals where Moldova has diplomatic missions, it produced an opposite impression, namely that Moldova disconsiders the role of member states (otherwise it would not have allowed itself the luxury of sending to these countries such inadequate and incompetent ambassadors).

The rest of Mr. Voronin’s statements are in divorce with reality: The Visa Facilitation Agreement is not in force. This will happen only in January 2008. The European Union has never promised that it would help us obtain visa liberalisation and even less so by the end of this year. Moldova is nowhere near from getting a visa liberalisation regime with the EU. The conference of deputy ministers is organised not in Chisinau, but in Bruxelles. It is not at all “an excellent idea”, but rather an unfortunate one, that besides is being implemented in a clumsy way. Not even close to “more than half deputy ministers who have confirmed participation”. In general, it would be good if at least some 4-5 could come. This conference could not bring any changes to the EU policies towards Moldova in general and in particular on the issue of the visa regime. Advancing Moldova’s relations with the EU is done not through organising conferences, but by actions and reforms.

Let’s take a more detailed look at this situation and start with clarifying the status of the Visa Facilitation Agreement. This document was initialed on April 25 and will enter in force in January 2008, after it would be signed and ratified. It envisages simplification of the procedure of obtaining visas only for a number of categories of persons, visa free access for holders of diplomatic passports, keeping the visa fee at the current level of 35 euro and fee-exemption in certain cases, multi-year visas with longer period of validly for those who travel frequently and a series of other facilities of a secondary nature (for example, reduction by several days of the visa request examination period).In parallel with Moldova, the European Union negotiated and initialed similar agreements with all Western Balkan countries (except Croatia that has visa free regime). Such an agreement has already entered in force with Russia and will soon enter into force with Ukraine. Some Moldovan officials and diplomats rushed to publicly boast that Moldova has managed to obtain from the EU much more facilitations then Ukraine. However, until comparison could be made between the two documents, it is safer to rely on European Commission’s representatives who say that Moldovan agreement is practically identical with the Ukrainian one.

Moreover, Moldovan document practically wasn’t thoroughly negotiated at a technical level, but was initialed following minor changes based on the draft proposed by Bruxelles. In reality, the Agreement with Moldova seems to be the least and the most rapidly negotiated one out of all other similar agreements. In a paradoxical way, after it started negotiations with maximalistic requests, insisting on full visa liberalisation, Moldova ended up negotiating the same facilitation agreement, but which was concluded hastily in a sprint of only 3 negotiations rounds (while other countries even had up to 6 and 9 rounds; not to mention Russia that negotiated for several years).

Some European experts assert that if Moldova would have not screwed up at the beginning pressing for some absurd demands and would have instead adopted a reasonable position, engaging in well prepared negotiations within the framework of the mandate given to Commission in December 2006, it could have obtained even more facilities. But Chisinau has chosen the tactic of the “shock diplomacy”. In fact at the first negotiations round on February 9th, Moldovan Deputy Foreign Minister came not to negotiate, but to present to the Union a true ultimatum: “we don’t need visa facilitation, we accept either visa liberalisation or nothing”. Commission’s first reaction was not at all “constructive” and “receptive” as was described by the Foreign Ministry’s press release, but rather full of stupefaction.

After the initial shock, the European Commission warned Moldova that it was playing with fire and was risking to not being able to conclude even the facilitation agreement, which would mean that Moldovan citizens would have the most difficult access regime to the Schengen and would have to pay an almost double fee of 60 euros. Moldova scaled back its demands and adopted a reasonable position, only after President Voronin had been told by the very top European official about the consequences and costs for Moldova if it persists in refusing to negotiate on the basis of existing mandate.

Following this, Moldovan position changed over the night. Without obtaining anything but a damaged image of an unserious country and with a maneuver room reduced to minimum, Moldova speedily concluded negotiations. The Visa Facilitation Agreement was initialed on April 25th on the occasion of Commissioner Franco Frattini’s visit to Chisinau. Europeans left with a unpleasant taste, but at least they thought Chisinau had finally understood what are the rules of the game and from now on would no longer behave in an adolescentin and irresponsible way. However, here we are, exactly three months after this, on July 25th, President Voronin out of a blue again raised this subject declaring that visa free regime with EU could be obtained by the end of this year. While the initialed visa facilitation regime has not yet entered into force, the head of state without any basis raises population’s expectations, encouraging it to believe in something that is a priory impossible. This thing was conveyed to him by the EU on countless occasions, directly and through the Foreign Ministry. The sad reality is that not by the end of this year, not in 2008 and, probably, not even in 2009-2010, Moldova would have a visa liberalised regime with the Schengen states. What has made President Voronin return to old himeras that have already did so much harm to Moldova’s and his personal credibilty?

Part II.
2007-08-06/17:52
One can understand the motives why President Voronin speaks of the need to obtain a complete visa liberalisation regime with the EU. Undoubtedly the much desired abolition of the visa requirement for entering the Schengen area – similar to what Romania and Bulgaria got in January 2002 – would be extremely good news for all citizens of Moldova, whose access into the West has become even more complicated after Romania joined the EU. This has contributed to the sharpening of the feelings that Moldova belongs to a different world, that it would not have future and that the county and its leadership are incapable of ensuring the basic needs of its citizens. Exasperated, people are willing to pay thousands of euros to intermediaries that promise to get them into Europe through various illegal schemes.

Motives could be understood but not justifiedThe visa facilitation regime that enters into force in January 2008 doesn’t solve this problem. It covers only a limited number of categories of people, probably about 5-7% of those interested. Under these circumstances, the Romanian passport naturally appears for many like the only hope to be able to travel freely and in decent conditions to Europe. This explains the significant increase in the number of persons who have expressed over the last year their wish to regain Romanian citizenship.

The leadership of the Republic of Moldova perceives - quite wrongly - this process as a major threat to the country’s statehood. Moreover, it was exactly the threat of “loosing citizens in favour of Romania” that was cited by Chisinau as the main argument when in February it requested from the European Union, in an almost ultimatum like way, to make an exception for Moldova and grant it the visa liberalisation regime. As President Voronin declared at that time “if European Union sees no problem for 4 million Moldovan citizens to receive Romanian passports, then I am sure we will find a solution to allow those 4 million to travel to Europe without visas but with Moldovan passports”.

These statements and, in general, Chisinau’s insistence on obtaining a travel regime “identical to that of the new member states” could not represent convincing arguments in favour of obtaining visa liberalisation regime. Instead, they could only demonstrate that Chisinau doesn’t understand the way EU functions and takes decisions.

What official Chisinau doesn’t understand

For example, it doesn’t understand that today the EU is not prepared to give anything more than visa facilitation regime, even to countries of the Western Balkans (except Croatia), although their relations with the European Union are more advanced than of Moldova. It doesn’t understand that from the political point of view, for the EU it is impossible to create now a precedent with Moldova (that would be tomorrow called not only by Western Balkans, but by Ukraine and Russia as well). It doesn’t understand that the EU functions on the basis of some rigid rules (that, in a certain way, define the Union) and therefore it could not make a major exception, particularly for a country that has so many shortcomings in the implementation of its own commitments undertaken in the Action Plan. It doesn’t understand that there could be no comparison with Bulgaria and Romania that prior to getting a liberalised visa regime in 2002, first became candidate countries and then underwent major reforms in justice, police, public administration etc. that made them eligible for lifting visas.

For all these motives, Chisinau’s insistence on immediate visa liberalisation is a false road, a dead end and a perilous mirage. We can’t succeed on this road, neither today, nor in the next 2-3 years. The latter official Chisinau understands this, the worse it would be for the country, because it would further discredit itself and waste in vain limited resources, instead of concentrating on what can be changed and what depends first and foremost on internal possibilities.

And for visas, Europe should be built in Moldova

Bringing closer the day when citizens with blue Moldovan passports could travel freely to Europe is done not by declarations, but by actions and real Europeanisation of the country. In the area of visas, our efforts should be focused on taking maximum possible advantage from provisions of the recently initialed Agreement that enters into force in January, in order to create a platform from which to launch our efforts of convincing the EU, may be as early as in 2008-2009, to extend the number of categories of persons covered by the visa facilitated regime. Gradually and in exchange for real progresses achieved by Chisinau on the road of reforms.

It was exactly in terms of developing such kind of relationship between Moldova and the European Union, realist and responsible one, that President Voronin spoke with leaders of the European Union in Bruxelles and Luxemburg on June 18-19: before advancing any new requests Moldova first should demonstrate that it can take full advantage of all possibilities offered by existing frameworks and mechanisms of cooperation.

Then why did Mr. President make these “strange” declarations at his press conference on July 25 claiming that Moldova is very close to obtaining complete liberalisaton of the visa regime with the EU.

Part III.
To force the Europe’s hand?
May be Mr. President deliberately distorts the truth, thinking that such promises could lift people’s morale and give them new hopes. This might be so, but only in the short run. But they also increase their expectations. What will happen after, when it would become clear that these were just some nonrealistic expectations based on empty promises? Wouldn’t it lead to an even bigger disillusionment?

Or, may be, it is a tactical move, a situation artificially created to attempt to force the hand of the European Union, saying: “Gentlemen, we are sorry, but we have no other option but to find a solution, because we have already promised to the people and we can’t disappoint them?”

Or, may be, Mr. President lost touch with reality and, simply, no longer understands what is going on in this important foreign policy file, while the “professionals” that should have helped him to understand, don’t do their job properly (Either out of the lack of courage, or because they are themselves prisoners of some illusions in this matter)?

In case of the visa regime with the EU, but also more generally in what regards Moldovan policy towards the Union over the last years, I think that it is through the prism of this last explanation that President’s declarations about visas could be interpreted. In this respect, the way in which Mr. Voronin spoke about the upcoming conference of all European deputy-ministers of foreign affairs that Chisinau is organising on August 24th it is more then telling. According to him, it offers a wonderful oportunity to convince member states to grant Moldova a visa liberalisation regime.

However, very much contrary to what President said in very positive terms about this conference, its organisation in the midst of European vacation is not at all such a good idea for the following reasons:

• The European Union expects from Chisinau not conferences, but reforms and concrete actions. Therefore, in Bruxelles and in many European capitals the idea of holding such a conference was a negative surprise and is likely to receive the following reaction: “instead of focusing on reforms, Moldova is wasting time and its limited resources on staging festive actions with no practical meaning”.
• Everything that the EU had to say on this subject was already conveyed to Moldova on July 18-19. And it was done not from a deputy minister to a deputy minister, but from the highest level directly to President Voronin. During one month that passed since then, absolutely nothing has changed (political atmosphere has became even worse), in spite of President’s assurances that reforms would be stepped up immediately upon his return to Moldova. Therefore, it makes no sense to expect from this conference changes in the European Union’s position.
• Even if one decides to organise such an event, one must first consult those on whose participation it relies and with whom one thinks to co-organise it (in Bruxelles, by the way, and not in Chisinau, as President mistakenly announced). Not only this was not done, but key actors from the Commission and the Council learned about this conference very late, practically simultaneously with Moldovan journalists. Worse, some important countries and, apparently, even Portuguese EU presidency, were initially not invited at all, and received letters from Chisinau only several days ago.
• Nothing close to “more then half of deputy ministers who had already confirmed attendance”, as Mr. Voronin declared. It is just not true. And it looks very uncertain that Portuguese presidency or some of the most important European countries would sent their vice-ministers. It is also highly improbable that the most appropriate person for a meeting at such level, a deputy Director-General in the Commission responsible for European Neighborhood Policy and relations with our region, would be able to come.
• Events of such importance are not organised in a few weeks and at dates arbitrarily chosen depending on Chisinau’s agenda. There is a need for months of thorough preparations to identify an optimum timing and ensure that those invited have time to pencil it in their busy schedules. Besides, today’s EU agenda is overloaded with a number of pressing subjects – from Kosovo to Darfur or to the Reform Treaty. What has Chisinau done to convince the European vice ministers to push aside, even for a day, these burning files and to fly to Brussels to speak about Moldova?
• And, finally, an important detail that seems to have escaped the organisers’: Friday, August 24 is in the midst of the summer vacation and is probably the most unsuitable time, after Christmas and New Year, to organise such an event in Brussels.

Are there no competent and honest people around President who could tell him what is the real state of affairs and who could tell him, at least from time to time, that the “king is naked”? If not for the sake of the country’s interests, at least for that of President’s own image.

For the Info-Prim Neo –