despre regimul de vize cu UE si mega-conferinta a viceministrilor de externe europeni organizata de Moldova

Comentariu pe marginea postarii precedente:

La conferinta de presa din 25 iulie Presedintele Vladimir Voronin s-a aratat destul de optimist cu privire la posibilitatea ca regimul de vize cu UE sa fie liberalizat chiar pana la sfarsitul acestui an, astfel incat cetatenii moldoveni sa poata calatori in spatiul Schengen “in aceleasi conditii ca si cetatenii din noile state membre UE”. In particular, Presedintele Voronin a spus ca:

• Acordul de facilitare a regimului de vize este deja in vigoare. Acum se lucreaza la exinderea prevederilor lui asupra tutoror cetatenilor care calatoresc in UE si la obtinerea unui regim liberalizat de vize, “cum au toate statele membre UE”. Uniunea Europeana ne-ar fi promis ca pana la sfarsitul anului va incerca sa solutioneze aceasta problema. Pentru asta este important de convins nu doar Brussels-ul, dar si toate statele membre UE. In acest scop Moldova va organiza la Chisinau la 24 august o conferinta cu toti viceministrii de externe europeni. Mai mult de jumatate din acestia deja si-au confirmat participarea. Aceasta initiativa reprezinta o oportunitate excelenta pentru a convinge UE sa ne acorde un regim liberalizat de calatorii.

Presedintele are dreptate atunci cand sublinieaza ca este foarte important de lucrat cu toate statele membre UE, nu doar cu Brussels-ul. Asa este. Pana acum, insa, in majoritatea capitalelor europene in care avem misiuni diplomatice s-a creat o alta impresie, ca dimpotriva Moldova disconsidera rolul statelor membre. (Altfel nu si-ar fi permis sa trimita in aceste tari ambasadori inadecvati si incompetenti).

Restul afirmatiilor domnului Voronin sunt in divort cu realitatea:

Acodul de facilitare a vizelor nu este in vigoare. Acest lucru se va intampla doar in ianuarie 2008. UE niciodata nu a promis ca ne va ajuta sa obtinem liberalizarea regimului de vize, cu atat mai putin pana la sfarsitul acestui an. Moldova nu este nici pe aproape de liberalizarea regimului de vize cu UE. Conferinta viceministrilor de externe nu se convoaca la Chisinau, ci la Brussels. Aceasta nu este “o idee minunata”, ci una nereusita, care pe deasupra si se realizeaza prost. Nici vorba de “peste jumatate de viceministri” care ar fi confirmat deja participarea. In general, sa zicem bodaproste, daca pana la urma vin macar 4-5. Reuniunea in cauza nu poate aduce nici un fel de schimbari in bine a politicii UE fata de Moldova, in general, si in problema regimului de vize, in particular. Avansarea relatiilor Moldovei cu UE se face nu prin organizarea de conferinte, ci prin actiuni si reforme.

Sa le luam pe rand. Acordul de Facilitare a regimului de vize a fost parafat la 25 aprilie si va intra in vigoare abia in ianuarie 2008, dupa ce va fi semnat si ratificat. Acest document prevede simplificarea procedurii de obtinere a vizelor doar pentru un numar limitat de categorii de persoane, calatorii fara vize pentru posesorii pasapoartelor diplomatice, mentinerea taxei de viza la 35 euro si o serie de alte inlesniri de ordin secundar (bunaoara, reducerea cu cateva zile a termenului de examinare a solicitarii de viza).

In paralel cu Moldova, Uniunea Europeana a negociat si parafat acorduri similare cu toate tarile din Balcanii de Vest, in timp ce cu Rusia un astfel de acord deja a intrat in vigoare, iar cu Ucraina va intra in vigoare in urmatoarele luni. Unii oficiali si diplomati moldoveni s-au grabit sa declarat public ca Moldova ar fi reusit sa obtina de la UE mai multe facilitati decat Ucraina sau Rusia. Nu am vazut documentul parafat, dar pana la proba contrarie, inlcin sa-i cred pe negociatorii Comisiei Europene care mi-au spus ca Acordul cu Moldova este practic identic cu cel ucrainean.

Mai mult, documentul moldovenesc practic nu a fost negociat, fiind parafat doar cu niste modificari minore proiectul propus de Comisie. In realitate, o spun aceeasi expertii de la Brussels, acordul cu tara noastra a fost negociat cel mai putin si cel mai rapid din toate. In mod paradoxal, dupa ce a pornit negocierile cu ambitii maximaliste insistand pentru un regim liberalizat, Moldova a fost nevoita sa negocieze acelasi acord de facilitare, dar a facut-o la repezeala, superficial, intr-un sprint de doar 3 runde - una in martie, doua in aprilie (in timp ce alte state au avut si 6, si 9 runde; iar Rusia in general a negociat timp de 5 ani).

Experti din Comisie admit ca daca Moldova nu ar fi pornit negocierile cu stangul, avansand niste solicitari absurde, ci ar fi adoptat o pozitie rezonabila, argumentandu-si temeinic solicitarile in limitele mandatului pe care Comisia l-a primit de la statele membre in decembrie 2006, ea ar fi putut obtine mai multe facilitati. Or, Chisinaul a preferat tactica “diplomatiei de soc”. La prima runda din 9 februarie, Viceministrul de Externe a venit nu pentru a negocia, ci pentru a prezenta Uniunii un veritabil ultimatum - “nu avem nevoie de regim de facilitare, vom accepta liberalizare sau nimic”. Prima reactie a Comisiei nu a fost deloc “constructiva” si “intelegatoare”, cum s-a scris in comunicatul MAEIE, ci una plina de stuperfactie.

Dupa ce si-a revenit din socul initial, Comisia Europeana a averitzat Moldova ca se joaca cu focul si ca risca sa nu poata incheia nici macar acordul de facilitare, astfel incat moldovenii sa aiba cel mai complicat acces in spatiul Schengen din toata regiunea si sa mai si plateasca dublu pentru vize, 60 si nu 35 de euro. Pozitia Moldovei a revenit in albia normalitatii abia dupa ce Presedintele Voronin a fost anuntat oficial de la cel mai inalt nivel european despre consecintele si costurile politice pe care il va comporta refuzul Chisinaului de a negocia in baza mandatului Comisiei. Concluzia mesajului a fost simpla: ori negociati si semnati ce va propunem pana la sfarsitul lunii aprilie, ori negocierile se vor intinde pe o perioda nederminata.

Dupa aceasta, pozitia noastra se schimba peste noapte si fara a obtine nimic cu exceptia unei imagini sifonate de tara neserioasa, cu o marja de manevra redusa la minimum, Moldova incheie in regim accelerat negocierile. Acordul de facilitare este parafat la 25 aprilie cu prilejul vizitei la Chisinau a Comisarului Franko Frattini. Europenii raman cu gust amar, dar cel putin cred ca Chisinaul a inteles care sunt regulile de joc si de acum incolo nu se va mai purta adolescentin si iresponsabil.

Dar iata ca exact peste trei luni, la 25 iulie, Presedintele Voronin dintr-o data din nou vorbeste despre posibilitatea obtinerii chiar in viitoarele sase luni a liberii circulatii in Europa. In conditiile in care nici macar nu a intrat in vigoare acordul de facilitare a vizelor, seful statului fara nici o acoperire ridica asteptarile populatiei, incurajand-o sa creada in ceva ce a priori nu este posibil. Acest lucru i-a fost comunicat de UE de nenumarete ori. Si direct, si prin intermediul MAEIE. Realitatea trista este ca nici pana la sfarsitul acestui an, nici in 2008, si probabil nici in 2009-2010, Moldova nu va avea un regim liberalizat de vize cu statele Schengen.

De ce atunci dl Voronin reinvie vechea himera care deja a adus atatea prejudicii imaginii tarii si reputatiei Presedintelui? Ori, in mod deliberat, el distorsioneaza adevarul? (Poate pentru a mai ridica moralul compatriotilor, a-i descuraja sa aplice pentru redobandirea cetateniei romane, a mai acumula niste puncte in lupta cu opozitia si a exercita presiuni asupra Brussels-ului pe care sa-l santajeze spunand: “domnilor, nu avem incotro, trebuie sa gasim o solutie, deja am promis poporului, nu-l putem dezamagi”)? Ori e vorba de lipsa de discernamant si de incapacitatea de a intelege diferenta dintre dorinte si realitati? Ori el insusi este dezinformat si doar trasmite mai departe ceea ce ii spun “profesionistii”?

Se pare ca toate aceste supozitii sunt valabile intr-o anumita masura, dar in cazul de fata, cea mai importanta, cred, este ultima – Presedintele la randul sau nu este informat corect. Modul in care a vorbit el despre apropiata “mega-conferinta” a viceministrilor de externe dedicata Moldovei este cat se poate de revelator in acest sens. Dupa toate indiciile, Vladimir Voronin doar a reprodus (sigur, in felul in care a inteles) ceea ce i-a fost raportat despre pregatirile catre acest eveniment de catre Ministrul Afacerilor Externe Andrei Stratan, in ajun, la reuniunea din 24 aprilie cu factorii de decizie consacrata implementarii Planului de Actiuni.

De altfel, toate ideea conferintei apartine conducerii Ministerului si nou-numitului reprezentant permanent al Moldovei pe langa Comunitatile Europene. Aceasta initiativa isi are, probabil, originea si in dorinta lor de a demonstra “imbunatiri palpabile” in activitatea Misiunii de la Brussels dupa ce in luna februarie, la insistenta Ministrului Stratan si prin metode militienesti, a fost rechemat Ambasadorul Eugen Carpov – un diplomat de o indubitabila competenta profesionala si integritate personala. Spre deosebire de actualul Ambasador, el avea si statura, si experienta care il faceau adecvat pozitiei de sef al celei mai importante misiuni diplomatice pe care o are Moldova.

Avea insa un defect - raporta prea cinstit, ceea ce intra in disonanta cu informarile pe cat de optimiste, pe atat de nerealiste prezentate de conducerea MAEIE despre stadiul actual si perspecivele “luminoase” ale raporturilor noastre cu UE. Simpomatic este ca rechemarea ambasadorului Carpov a survenit la cateva zile dupa ce acesta a informat Chisinaul despre esecul primei runde de negocieri in problema vizelor si repercusiunile nefaste pe care persistenta in aceasta atitudine le poate avea asupra intereselor Moldovei.

Presedintele a preferat sa se debaraseze de cei ce aduc vesti incomode si proaste si se bazeza tot mai mult pe sfatul loial al celor care au insusit ce place sa auda urechilor Domnii Sale si nu au nici integritatea, nici curajul sa-l ajute sa inteleaga cum stau lucrurile in realitate.

Bunaoara sa-i spuna ca ideea organizari la 24 august a conferintei viceministrilor europeni dedicata Moldovei, pe care el atata a laudat-o, este una foarte nereusita:

• In primul rand, Uniunea Europeana asteapta de la Chisinau nu conferinte, ci reforme si actiuni concrete. De aceea, la Brussels si in multe capitale ideea conferintei a provocat o surpiza neplacuta. In loc sa se concentreze pe reforme, Moldova iroseste timpul si resursele limitate pe actiuni ce nu au nici o noima si sens practic.
• In al doilea rand, tot ce a avut de spus UE, deja a spus-o pe 18 si 19 iunie. Nu de la viceministru la viceministru, ci de la cel mai inalt nivel direct Presedintelui Voronin. Intr-o luna nu s-a schimbat absolut nimic, cu toate ca dl Presedinte a asigurat ca vor fi accelerate reformele imediat ce se intoarce la Chisinau (iar atmosfera politica chiar s-a inrautatit). De aceea, de la conferinta viceministrilor nu pot fi asteptate nici un fel de schimbari.
• In al treilea rand, chiar daca te apuci sa organizezi astfel de evenimente, intai te consulti cu cei pe parciparea carora mizezi si cu care vei coorganiza reuniunea la Brussels (caci pentru acolo, si nu la Chisinau este organizata intalnirea). Acest lucru nu numai ca nu a fost facut, dar actori cheie din Comisie si Consiliu au aflat despre convocarea conferintei practic simultan cu ziaristii moldoveni. Iar Presedintia portugheza a UE, ca si mai multe state membre, nici la inceputul acestei saptamani nu au primit invitatia.
• In al patrulea rand, nici vorba despre “mai mult de jumatate de viceministri care au cofirmat participare”, cum sustine dl Voronin. Nu este adevarat. Mai mult, din cate stiu, UE-ul este in proces de a elabora o pozitie comuna si actiona solidar, in asteptarea careia se afla acei care au avut norocul sa primeasca invitatia. Este aproape cert ca nici Presedintia portugheza, nici cineva din cele mai importante tari europene nu-si va trimite viceministri.
• In al cincelea rand, evenimente de o asemenea anvergura nu se organizeaza in cateva saptamani si la date alese arbitrar in functie de agenda Chisinaului. Este nevoie de cateva luni de pregatiri, pentru a identifica o data optima si a asigura ca cei invitati au timp sa-si rezerve in agendele timpul necesar. Astazi pe agenda UE sunt atatea subiecte care au acum nevoie de focalizarea atentiei si coordonari – de la Kosovo si Darfur, la elaborarea noului Tratat. Ce a facut Chisinaul ca sa convinga viceministrii euoropeni sa se distraga de la aceste probleme presante si sa se concenreze pe subiectul Moldovei? Mai ales ca ea cere imposibilul – sa i se dea un regim de calatorii in UE pe care nu le primesc nici tarile din Balcani cu perspectiva clara de integrare.
• Si in final, un detaliu important care se pare ca a scapat organizatorilor: 24 august, este toiul vacantei, probabil cel mai nepotrivit timp dupa sarbatorile de Craciun si Anul Nou, pentru a organizarea unui atare eveniment la Brussels.

Presedintele Voronin e "pe din afara" in problema regimului de vize cu UE

25 iulie 2007. Fragment Conferinta de Presa Presedintele Vladimir Voronin:

Intrebare (in rusa). Domnule Presedinte, Dumneavoastra spuneti ca toate eforturile puterii sunt orientate, inclusiv, spre obtinerea liberii circulatii cetatenilor prin Europa si Uniunea Europeana, astfel incat cetatenii moldoveni sa se simta liberi. Care sunt sansele noastre sa primim libera circulatie prin Europa, astfel incat cetatenii nostri sa nu fie umiliti in procesul de obtinere a vizelor si sa nu le fie rusine de pasapoartele lor albastre? Poate acest lucru sa se intample in urmatorul an si jumatate?
Vladimir Voronin (in rusa). Nu un an si jumatate. Noi ne luptam pentru ca aceste restrictii la obtinerea vizelor pentru cetatenii nostri sa fie ridicate pana la sfarsitul anului. Numai eu va rog, nu confudanti lucrurile si nu ma intelegeti gresit. Eu nu am spus ca vom intra in zona Schengen. Toate cele 12 noi state membre UE au astfel de regim de acces despre care va vorbesc, dar ei inca nu au zona Schengen. Asta e un lucru diferit. Din grupul de tari in regiunea noastra cu care colaboram doar Austria este in Schengen. Eu vorbesc despre un regim de libera circulatie a cetatenilor nostri prin Uniunea Europeana. Noua ni s-a spus in Uniunea Europeana ca se vor stradui ca pana la sfarsitul anului sa solutioneze aceasta intrebare.

Noi ne intalnim cu ei intr-un format foarte serios la 24 august, dupa aceasta ne intalnim cu ei in formatul viceministrilor afacerilor externe a tuturor statelor membre UE in Chisinau. Va avea loc o asemenea conferinta la nivelul viceministrilor afacerilor externe la Chisinau. Si noi trebuie sa convingem aceste tari in cadrul acestor intalniri… Doar intelegeti ca acest regim … Aici exista un moment pe care as vrea ca voi … Cine l-a inteles, imi cer scuze, dar pentru cei care nu au inteles voi incerca sa explic.

Uniunea Europeana nu este un stat cu centru si capitala la Brussels. Este o Uniune a 27 de state si orice intrebare trebuie solutionata cu fiecare din cele 27 state membre. Faptul ca noi coordonam si verificam cursul nostru politic la Brussels, aceasta nu inseamna de loc ca acolo toti acei comisari europeni sunt independenti in luarea unor decizii. Nici intr-un caz. Iata asa stau lucrurile. De aceea, noi trebuie sa convingem toate aceste 27 state sa ne dea cele 4 libertati. Anul curent luptam pentru obtinerea a 2 libertati – de vize si comerciale. Si pentru noi, atunci cand vor veni toti acesti 27 de ministri de externe, mai excelenta si mai frumoasa oportunite nu poate exista si nimeni nu ne-o poate crea. Noi o cream singuri. Acum lucram cu toate statele. Deja peste o jumatate de state au spus ca “da” viceministrii lor vor veni. A ramas sa convingem cealalta jumatate sa vina. Iata asa stau lucrurile in realitate.

BBC. O precizare, domnule Presedinte. Totusi atunci cand e vorba de vize, de acest mod mai usor de a cicrula prin Europa, este vorba de acest acord de facilitare a vizelor sau, totusi, se are in vedere un regim liberalizat de obtinere a vizelor?
Un regim liberalizat ca pentru toate tarile care sunt membre ale UE.

La scurt timp dupa ce Moldova va semna acordul de facilitare a vizelor?
Corect.

Deci, un pas inainte substantial?
Da, da, da. Aceste facilitati sunt pentru grupuri de jurnalisti, savanti, studenti. Acest acord deja este in vigoare. Acum noi il largim pentru toti cetatenii tarii care, ma rog, au scopuri in Europa (transcris/tradus APE).

Despre acest blog, dupa trei sapamani de pauza

Nu am scris timp de aproape 3 saptamani. E destul de mult pentru un blog viu. Din experienta stiu ca riscul este mare ca in cazul unor astfel de pauze (neantuate) chiar si acei putini cititori care iti mai viziteaza din cand in cand pagina, sa renunte sa o mai faca. Mi s-a intamplat si mie pur si simplu sa incetez sa verific adrese care candva mi se pareau interesante dupa ce vedeam ca nu se actualizeaza de mai multe saptamani. De altfel, in acest rastimp am constatat ca numarul celor care intra pe acest blog este mai mare decat credeam: mai multi prieteni si cunostinte mi-au spus ca citesc blogul, ca il gasesc util si m-au incurajat sa continui.

Iata, continui. Adevarul este ca de cateva ori ma porniseram sa scriu, dar ma opream la mijloc de drum: inca nu ma simt conformtabil sa las in spatiu public comentarii si ganduri nepieptanate, deseori scrise dintr-o suflare fara a fi recitite. Preluarea unor postari in presa - cu si fara atribuirea sursei originale - sporeste intr-un fel aceasta presiune de a cantari ce scrii. Si atunci, in loc sa scrii nestingherit ce ai de spus (atunci cand ai ce spune, fireste) concentrat pe idei si substanta, incepi sa cantaresti cuvintele, sa alegi expersiile, sa te gandesti la stil, forma, context. Si cum spun americanii “the best is the enemy of the good” (“dorinta de a face un lucru foarte bine, te impiedica sa-l faci pur si simplu bine”… Sau in general nu-l faci, asa cum bunaoara mi s-a intamplat si mie cand nu am scris despre:

• polemica pe marginea declaratiilor lui Kalman Mizsei de la Bucuresti,
• dezbaterea proiectului Conceptiei Securitatii Nationale la sedinta Consiliului fractiunii PCRM,
• promisiunea Presedintelui Voronin ca in curand vom avea un regim liberalizat de vize cu UE,
• initiativa Chisinaului de a convoca pe 24 august o reunine a viceministrilor de externe dedicata Moldovei,
• spargerea aproape definitiva a parteneriatului politic si tensionarea situatiei politice cu consecintele nefaste de rigoare si riscurile care decurg din noua situatie,
• vizita ambasadorului Kirby la Tiraspol si intalnirea cu Proriv, atat de diferita de intalnirea pe care ieri a avut-o tot cu ei Louis O'Neill,
• pericolul “armenizarii” Moldovei prin cedarea controlului asupra unor obiecte economice strategice Rusiei (stie oare cineva ce proiecte urmeaza sa discute la Chisinau Ministrul rus al economiei Gref la sfarsitul lunii august?),
• audierea Ministrului roman de Externe Adrian Cioroianu in Senat si Camera deputatilor, inclusiv pe subiectul Moldovei;
• discutiile din mass-media romanesti despre R.Moldova/Basarabia si experienta persoanala de obtinere a vizei romanesti.

Voi incerca sa recuperez, iar pe viitor sa fiu mai operativ. Nu ca as avea de spus niste lucruri revolutionare la aceste subiecte, dar cred ca pot contribui la o discutie informata in firavul nostru spatiu public. Cu propria perspectiva, idei, informatii si comentarii. Cred ca e nevoie de o discutie mai vie si mai competenta pe subiecte de politica externa. Fara suparare, dar multe din putinele comentarii la acest subiect sunt prea des rupte de realitati, reprezinta mai mult constructii teoretice ale autorilor, deductii logice care nu se intersecteaza cu planul politicii reale.

Procesul decizional in acest domeniu este si asa extrem de netransparent si opac, multe decizii se i-au dupa ureche, fara a tine cont de context, reguli, impact, si asta face deseori mult rau. Iar intr-o tara ca Moldova greselile de politica externa costa mult. Cei drept, de vreo doi ani de zile insist pe ideea ca politica externa nu poate compensa absenta succeselor in politica interna. Principalul nu este ambalajul ci continutul. Asa e. Doar ca o politica externa slaba poate agrava lucrurile si asa proaste.

In acelasi timp, cred ca ducem lipsa unor analize depolitizate si nepartinitoare, care nu urmaresc interese conjuncturale, nu fac jocul cuiva, ci reprezinta expresia unor analize echidistante si, de aceea, sunt mai credibile. Am in minte doua-trei nume de analisti politici foarte buni (recunosc, mai eruditi si versati decat mine). Le citesc cu placere si admiratie articole si studiile, conversatiile cu ei sunt prilej de satisfactie intelectuala deosebita. Si totusi, uneori si in particular cand vine vorba de comentarii publice, analistul trece pe planul secund pentru a oferi forma si argumente politicianului. In consecinta, sunt partinitori, inchid ochii la ceea ce nu le convine, scot in evidenta si amplifica ceea ce le intareste pozitia. In discutii particulare deseori sunt mai echilibrati si prudenti in aprecieri si, pana la urma, se intampla sa recunoasca ca nu-si pot permite luxul sa faca abstractie de postura de politician, de interesele de partid sau calculele de oportunitate politica (in cazul in care nu sunt afiliati politic).

Tentatia de politizare e mare. Pana acum i-am rezistat. Probabil din toamna voi iesi cu o rubrica saptamanala de politica externa in presa. Inca nu stiu unde - Timpul, Flux, Jurnal, europa.md, IPN? Incep cu blogul si dupa aceea vedem cine ar putea fi interesat. De mult mi-am dorit sa fac acest lucru. Chiar imi place sa scriu, si cred ca scriu repede. Dar scrisul mai este si un exercitiu important care te tine in forma. Pana acum insa efortul principal l-am consacrat consolidarii Asociatiei de Politica Externa. Odata ce lucrurile incep sa intre cu APE pe un fagas normal cu o echipa buna, primele proiecte serioase, conectarea la reteaua organizatiilor de profil, castigarea unei anumite reputatii institutionale, cred ca imi pot permite sa scriu si sa public mai mult.

Ceea ce nu inseamna ca voi renunta la blog. Doar ca aici imi pot permite sa scriu diferit, spontan si descatusat de preocuparea legata de context, structura, nuante, inchegarea argumentelor etc. Or, anume din aceasta perspectiva, blogul este o provocare pentru mine. Sa scap de o anumita deformare profesionala (nu cea mai proasta, zic eu) si, anume, grija, uneori excesiva, pentru nuante si pentru a fundamenta temeinic subiectul tratat.

E poate firesc ca pentru un jurnalist si diplomat de formatie greutatea cuvantului sa aiba o semnificatie aparte. De ani de zile aveam afisat in birou strofa lui Vasile Romanciuc; “Sa-ti fie atat de drag cuvantul/ Incat atunci cand il rostesti / Sa crezi ca insusi Eminescu / Asculta ce si cum vorbesti”. Lucrul la Minister de Externe a accentuat aceasta grija pentru cuvantul rostit.

In diplomatie, nuantele conteaza in mod deosebitt, caci pot transmite mesaje foarte diferite. De aici si vine proverbiala generalizare a discursurilor diplomatice, ridiculizata de analisti si jurnalisti (nu vorbesc aici de limbajul de lemn si de non-mesaje care la unii mascheaza lipsa de intelect si competenta). Spre deosebire de analisti si jurnalisti, in spatele cuvintelor diplomatilor se ascunde puterea de decizie, de actiune, si, deci, responsabilitatea de a nu transmite un mesaj gresit, neaocoperit sau pentru care nu ai mandat. Plecat de trei ani din Externe, pana in prezent nu m-am eliberat de aceasta povara. Deseori ma surprind ca vorbesc ca un diplomat.

Ori mesajul din blog e altceva. Nu e nici nota verbala, nici aide memoire, nici declaratie de presa. Aici conteaza in primul rand “ce” spui si mult mai putin “cum”. Si daca ti-a mai scapat vreo nuanta, vreo virgula sau lasi nedeschisa vreo paranteza acolo unde cineva poate interpreta gresit, se accepta, nu e grav.